x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Descoperirea Romaniei Jurnal de caravana - Campioni la Turul Oltenitei

Jurnal de caravana - Campioni la Turul Oltenitei

de Laura Toma    |    25 Iul 2005   •   00:00
Jurnal de caravana - Campioni la Turul Oltenitei

E a doua zi de naveta Bucuresti - Oltenita. Echipaj redus: patru oameni. Sorin ne asteapta la destinatie. Eu, Marin si Claudiu stabilisem cu o seara in urma ca Piata Sudului sa fie kilometrul 0 al traseului de astazi. Ne-am propus sa luam la puricat Oltenita.

Am ajuns in piata ceva mai devreme, am cumparat ziare si niste fructe pentru drum. Trec in revista ce mai aveam de rascolit pe sub umbra Canalului Bucuresti - Dunare la Oltenita. In scurt timp ajunge si Claudiu. Ia-l pe Marin de unde nu-i. Dormea. Aflam ca el nu mai poate veni cu noi si ca ne va insoti un alt fotoreporter, Christian Silva.

"Modificarile de ultima ora" mi-au sters bruma de somn pe care o taraiam dupa mine. "Alo, pe unde-mi sunteti...?", ma intreaba, cu o voce odihnita, Sorin. "Ramane sa ne vedem in fata la Primarie, da?" In sfarsit, ajungem la Oltenita. Sorin imi propune sa facem un tur al orasului in care el se angaja ghid, pentru ca tineam sa scriu despre ce mai ramasese din celebrul lui orasel natal. Tragem intai la o brutarie si cumparam un sirag de covrigi fierbinti. Ca un titrat conducator de trib, Sorin paseste apasat, explica gesticuland, saluta des trecatorii. Mi se amesteca in minte detalii, personaje, falimente... Ne-am incheiat documentarea stradala in mahalaua iliesciana, unde am starnit o ditamai galceava a puradeilor. Cand o gura de covrig, cand o barfa politica, cand un "Sa traiesti, nea Cutare", cand o legenda a locului - Sorin nu se mai opreste.

Q.E.D. Pentru a-mi demonstra ca industria olteniteana nu e chiar integral in moarte clinica, colegul meu imi promite ca vom merge la o firma constructoare de iahturi. Zis si facut. In scurt timp suntem pe santier. Dupa discutiile tehnice pe care nu le prea puteam patrunde, ne-am descaltat sfiosi si am intrat in cabina unui iaht care astepta la finisat. Am sperat la o plimbare cu minunatia aia noua, dar ne-am pus rapid pofta-n cui. Apoi am plecat spre satele care urmau sa fie "sterse" o data cu finalizarea canalului. Doua ore: noroi, marturii, dosare, demolari, alungati. A inceput ploaia. Il lasam pe Sorin acasa, si noi o pornim spre Bucuresti. Maine ne vom intregi echipa in redactie. Ne sfaraie calcaiele sa scapam de statutul de reporteri-navetisti si sa plecam spre Calarasi. Acum nu stiu ce reactii va avea Sorin la reportajul despre Oltenita, caci mi s-a parut un targusor cu tenul nu prea umblat prin cabinetele cosmetice ale investitorilor. Sorin ca Sorin, dar ma gandesc ca, daca articolul n-o sa-i placa mamei lui, n-o sa mai vad vreodata placinte din alea cum rar ti se intampla sa gusti.

NU RATATI!
In ziarul de maine:

  • Combinatul siderurgic Calarasi - "victima" a revolutiei
  • Turismul de lux si gradina zoologica din Calarasi
  • INTRATI IN CONTACT CU ECHIPA!
    Jurnalul National va asteapta sa contactati echipa noastra. Pentru orice sugestii va punem la dispozitie numarul de telefon 224.39.94, faxul 318.20.35 si adresa de e-mail caravana@jurnalul.ro.
    ×
    Subiecte în articol: sorin descoperirea romaniei