Jurnal de caravana - Epopeea Scornicesti

Scornicesti. Orasul cu ulite numite bulevarde. Scornicesti. Acolo unde daca apa la robinete nu e, daca gaz metan nu e, tot oras e. Scornicesti - o epopee a caravanei Jurnalul National - Antena 1 - Zapp.

Plecasem cu Catalin Pruteanu chipurile sub acoperire sa verificam o scorneala cum ca la Scornicesti ar fi un veritabil bordel. Dar, fara prea mari pareri de rau, subiectul ne-a cazut. Era si normal, pentru ca un salariu in fosta metropola a lui Ceausescu e pe undeva pe la 2-3 milioane. Ce nebun ar investi intr-un bordel in Scornicesti, cand si o brutarie, cred ar falimenta aici?

Alaturi de Carmen Plesa si de Monica Iordache, am putut observa niste lucruri pe care numai la tara, pe ulite, le mai intalnim. Pe bulevardul Scornicestiului masinile circula seara pe contrasens. Mai mult, doi soferi si-au oprit la un moment dat masinile in mijlocul drumului, pentru a purta o nu stiu ce discutie prin geamurile deschise. Aceste incalcari ale regulilor de circulatie nu deranja insa pe nimeni la ora 9:00 seara, intrucat traficul era aproape mort.

Carmen Plesa si Monica Iordache au pescuit un subiect baban. Liceul din Scornicesti, unde pana anul trecut luau bacalaureatul aproximativ 90% din elevi, anul asta reusisera doar 15 din aproape 150 de invatati. Explicatia diferentei izbitoare se gasea in alegerile generale de anul trecut. Eu cu Catalin am incercat sa rezolvam problema cu apa care curge aici numai cinci ore pe zi. Greu ne-a mai fost in Scornicestiul asta! Din zecile de persoane cu care am vorbit, multi nu au vrut sa-si dea numele. Atati anonimi pe metru patrat nu am mai intalnit. "Nu are importanta cum ma cheama!", ne-o taiau brusc. "Dar de ce, doamna, ati facut ceva rau?", insistam noi degeaba. Cei mai nevorbareti oameni tot la Scornicesti i-am gasit.
Am intrat intr-un bloc unde nu a fost niciodata gaz metan, iar oamenii carau lemne pana la etajul 3 pentru a alimenta soba. Ciocanind la una din usi, ne-a raspuns o doamna. Interviul a decurs in felul urmator: noi stateam in picioare, puneam intrebari, iar ea raspundea prin maximum doua propozitii. "De la cine cumparati lemnele?", am intrebat intr-un final, mai mult sa umplem golul lasat de intervievat. Si vine raspunsul covarsitor: "Le-am cumparat de la cineva care mi le-a vandut".
Intram intr-o frizerie pentru a documenta acelasi subiect. O tanti rotunjoara tocmai tundea pletele zoioase ale unui scornicestean (ca sa aflam cum le zice locuitorilor din Scornicesti am intrebat pe un cetatean care a stat zece secunde pentru a se gandi cum naiba ii zice lui ca localnic al Scornicestiului). Frizerita vorbea la fel de putin. Asa ca m-a acaparat pe moment un adevarat spirit de sacrificiu profesional si m-am hotarat sa ma tund, cu gandul ca, pe parcursul operatiunii de forfecare, o sa aflu mult mai multe. Iar doamna aceea m-a tuns ca pe vremurile copilariei mele, cand mama ma trimitea singurel la frizerie cu 5 lei si cererea imperativa: "Ai grija sa ii zici sa te tunda scolareste!".
Intre timp, Doru Cobuz si Dana Ciobanu erau la Deveselu. I-am sunat pentru a-i intervieva pentru acest jurnal. "Am cautat sa vedem ce s-a intamplat in satul in care nu s-a intamplat nimic!", mi-a raspuns scurt Doru. "Cum adica?", l-am intrebat, cu speranta ca nu o sa-mi raspunda ca unii dintre scornicesteni. Iar el a trantit-o: "Ei, e o poveste...".

NU RATATI!

In ziarul de maine: povestea unei herghelii de langa Slatina radiografia orasului Scornicesti unde apa rece curge doar cinci ore pe zi

INTRATI IN CONTACT CU ECHIPA!

Jurnalul National va asteapta sa contactati echipa noastra. Pentru orice sugestii va punem la dispozitie numarul de telefon 224.39.94, faxul 318.20.35 si adresa de e-mail caravana@jurnalul.ro.