Jurnal de caravana - Plonjon spre Ardeal

In ziarul de astazi, dar si in cel de maine, echipa Caravanei incearca sa dezvaluie secretele Transfagarasanului. Dar in timp ce noi citim despre drumul care leaga Muntenia de Ardeal, echipa Jurnalului a plecat spre orasul Victoria.

Un aer irespirabil, dar rece ne-a trezit la cabana Balea Lac. Eram patru in camera, iar unul dintre soferi a sforait toata noaptea, iar in pauze tusea de parca avea tuberculoza. Ceilalti erau ba la micul dejun, ba in camere pregatindu-si bagajul. Lacul din jurul cabanei ne inconjura ca o caracatita cu brate inghetate, iar imaginea muntelui aparea si disparea imediat din pricina norilor care ne bantuiau privirile. Odata imbarcati am crezut ca am scapat de iarna, dar drumul pana in orasul Victoria a fost plin de faze amuzante. Lucica si-a tras perdelele la microbuz sa nu mai vada valea care parea o pista de carting desenata. Soseau era imbarligata ca o rama uriasa, iar stancile ca niste statui din insulele acelea care am uitat cum se cheama. Johana (Ioana Moldoveanu) tipa la sofer sa o lase mai moale prin serpentine. Doru si Andreea o sustineau. Ne uitam pe geam ca la o piesa de teatru fara actori in care peisajul facea mai mult decat biletul de intrare. Au fost clipe in care prapastia monstruoasa se afla la cativa centimetri, iar cand scapam de portiunea de drum multi dintre noi rasuflam usurati pana la urmatorul hop. Imaginea era pur si simplu bestiala. Ai fi dat orice sa stai pe un petic de iarba, sa respiri aerul tare. Soferul era obosit si parea indiferent la tot ce era in jur. In contrast, Cristian filma tot. Eu l-am tras pe Mogos de urechi ca nu a facut baie in lac dupa ce a pierdut un pariu pe care-l pusesem la o scurta partida de table.

DESTINATIE. Printre senzatii de voma, ameteli si tipete am ajuns in orasul Victoria, unde am rasuflat usurati. Scapasem de munte in viata. Localitatea miniona ni s-a parut ca un rai. Vedeam oameni pe strada, verdeata peste tot, iar soarele ne dezmortea pielea inghetata de frigul din varful muntilor. Eram din nou stapani pe noi. Nu mai aveam nici o teama. Cazarea am facut-o imediat, timp in care multi dintre noi am pacatuit tragand o tigara ca pe cea mai mare placere din lume. Sedinta ne-a adus in prim plan un lucru pe care nu-l prevazusem: aveam din nou mai multa marfa decat ne-am programat. Nu era rau, dar nu ne asteptam. O parte din noapte am petrecut-o la o terasa din gospodaria unui om, gospodar pe care ni l-a laudat primarul. Era de fapt o locatie banala, iar patronul surd ne-a tulburat orice discutie. Am scapat de el tot cu ajutorul primarului, care l-a momit la o partida de table.

LA MUNCA. Dupa o bere si cativa mici, toti am fugit spre camere. Nu ca trebuia sa ne odihnim, dar aveam de scris la greu. Asa ca am butonat calculatorele pana pe la trei noaptea. Pentru ca al meu coleg se culcase mai devreme, doar la doua, le-am facut o vizita cu laptopul in brate lui Mogos si Lucica. Lucrau si ei. Intr-o scurta pauza, Mogos m-a dat pe spate. A schimbat canalele cu degetul mare de la picior. Lenea l-a facut sa apeleze la o extremitate care-i permitea procedura. Somnul a fost scurt. Dimineata calduroasa ne-a adus din nou pofta de munca. Asa ca am pornit la treaba. Din nou... pentru a descoperi Romania. Asa cum doar putini o stiu.

INTRATI IN CONTACT CU ECHIPA!

Jurnalul National va asteapta sa contactati echipa noastra. Pentru orice sugestii va punem la dispozitie numarul de telefon 224.39.94, faxul 318.20.35 si adresa de e-mail caravana@jurnalul.ro.