Victoria, orasul fara sperante

La poalele Muntilor Fagaras, comunistii au vrut sa puna bazele primului oras ateu din Romania. Evident ca nu au reusit sa-i faca pe oamenii mutati acolo sa renunte la credinta. Au reusit insa sa construiasca un oras care acum rasufla din ce in ce mai greu, ca un bolnav in agonie.

Primele caramizi in actualul oras Victoria au fost puse in 1939, moment in care statul roman a incheiat un contract cu firma germana "Ferrostaal" din Essen pentru realizarea Complexului de fabrici Ucea. Lucrarile au fost stopate dupa 23 august 1944. Atunci s-a constituit o colonie formata din prizonieri, localnici din satele invecinate si un detasament de evrei. Se traia ca intr-un adevarat lagar, in care santinele pazeau zona imprejmuita in care se aflau cei care constituiau forta de munca la fabricile incepute de nemti. Baracile au inceput sa devina doar lemne pentru foc in 1949, an de gratie in care au fost ridicate primele constructii. Comunistii au pus diferite denumiri provizorii viitorului oras Victoria. Ba Colonia Ucea, ba Ucea Rosie. In ’54, partidul a avut o ezitare la alegerea numelui definitiv: Victoria Socialismului sau simplu Victoria.

INEDIT. Bolta Bisericii Sfintii Imparati Constantin si Elena a fost ridicata cu fier daruit de Miron Cozma

ACTUALITATE. Construirea orasului a fost finalizata pe parcursul mai multor ani, in etape care au pornit poate cu primele case, cu policlinica si terminand cu fabrica "Viromet", firma care tine orasul in viata. La ora actuala, functioneaza doua scoli generale si doua licee. Exista un spital, o casa de copii si chiar o cladire pentru desfasurarea activitatilor culturale. Este in revizie momentan, dar primarul Viorel Olteanu crede ca nu peste foarte mult timp va intra in functiune. Este interesant ca si inainte de 1989 principalele activitati cultural-sportive erau descrise de doar doua cuvinte: teatru si fotbal. Localnicii sunt dezamagiti insa de sport acum, dupa ce echipa lor a cazut in D. Oamenii continua sa spere ca vor vedea filme ca pe vremuri la clubul muncitoresc. Tocmai din 1989 si pana in prezent, locuitorii Victoriei nu au mai fost la cinema dintr-un motiv simplu. Nu exista.

MIGRATIE. In orasul de la poalele Fagarasilor sunt multi copii, dar foarte putini tineri

SARACIE. Economia celui de-al noualea oras din judetul Brasov este la pamant. Doi-trei miliardari traiesc bine cu fabricile lor, iar restul populatiei este in pragul falimentului de ani. Comertul poate fi comparat cu cel de pe vremea comunistilor. Magazinele sunt majoritatea neschimbate. Societatea "Viromet" absoarbe putin peste 1.000 de muncitori, iar restul angajatilor se gaseste la scoli, Primarie si cele cateva buticuri. "Avem o singura problema majora in oras: saracia lucie", ne-a marturisit primarul Olteanu, care se chinuieste din 1992 sa atraga investitori in zona, dar fara succes. Starea critica in care se afla orasul i-a determinat pe tineri sa-si paraseasca familiile si locurile natale. Unii dintre acestia au plecat spre alte colturi ale tarii, iar altii au ales sa munceasca in strainatate. Oficialitatile estimeaza ca in ultimii ani aproximativ 2.000 de persoane au renuntat sa mai traiasca in orasul fara speranta. Cei care pleaca trimit bani rudelor care se zbat intre somaj, pensie si ajutorul social dat de Primarie. Majoritatea celor care au fugit din calea saraciei lucreaza acum in Italia si Spania. Nici macar seful administratiei locale nu pare sa aiba cine stie ce situatie. Doar o masina autohtona veche si o leafa in plus. Preda biologia la Liceul "Ion Codru Dragusanu". Pentru a mai salva aparentele, primarul a incercat sa le arate celor din zona cum ar putea scoate bani frumosi din agroturism. Nici un orasean nu a vrut insa sa auda de transformarea casei in pensiune.

NOU. Toata suflarea din oras asteapta cu nerabdare deschiderea unei Case de Cultura

TIMP LIBER. Cei care au timp liber pot incerca totusi sa se relaxeze intr-un oras parca pustiu. Un strand, o discoteca si doua parcuri sunt singurele locuri in care poti sa evadezi din realitate. In curand, localnicii spera sa se schimbe ceva prin inaugurarea Casei de Cultura. Aici se preconizeaza sa se desfasoare concerte, spectacole de dans si teatru, dar si proiectarea filmelor care circula pe piata romaneasca.

ONOARE. Cu tot raul din zona, orasul Victoria are onoarea lui. Doi cetateni care au primit cheia onorifica de intrare in localitate. Inginerul Ionel Baiulescu, fostul director de la combinatul chimic transformat in societatea "Viromet", si luptatorul anticomunist Alexe Voinea. Cei doi pensionari sunt singurii care au obtinut titlul de Cetatean de Onoare din 1990 si pana acum.

Victoria in cifre
Situat in partea de vest a judetului, Victoria este unul dintre cele noua orase ale Brasovului. Aflata in depresiunea sudica de la poalele Muntilor Fagaras, localitatea poate fi gasita pe harta la coordonatele 45°40’ latitudine nordica si 25° longitudine estica. Orasul a fost construit pe un platou inconjurat de doua rauri: Ucea si Corbisor. Inclinat in partea nordica, Victoria ajunge aici la altitudinea de 550 de metri, iar in partea sudica, la 650 de metri. Populatia a oscilat in ultimii ani si de la circa 12.000 de locuitori s-a ajuns acum la nici 10.000. Peste 2.000 de tineri au plecat la munca in strainatate, iar cam 80% din cei care au ramas acasa se zbat intr-o saracie lucie. Copiii au acces la invatamant la nivel prescolar in trei gradinite, apoi la gimnaziu pot invata intr-o singura scoala generala, dar mai exista una speciala pentru cei cu deficiente. 137 de copii sunt inscrisi la Scoala Speciala Victoria, iar maximul de elevi intr-o clasa se ridica la 15. Nu mai putin sau mai mult de 27 de profesori se chinuiesc sa-i promoveze pe elevii care provin de la Centrul de Plasament sau au probleme de asimilare la o scoala normala. Orasul mai are sapte lacasuri de cult care impart populatia in ortodocsi, greco-catolici, baptisti si adventisti. Am fi vrut sa mai inregistram o cifra la capitolul muzee, dar asa ceva nu exista.

Spicuiri din presa comunista
Orasul Victoria a fost descris de reporterii din timpul regimului comunist, iar randurile care urmeaza sunt redate exact asa cum au fost publicate in presa de la acea vreme. "Victoria este primul oras nou care a aparut pe harta Republicii Populare Romane. Tot ce se intampla aici in asezarea de la poalele Fagarasilor este direct raportat la existenta combinatului chimic. Nu exista casa, apartament in care sa nu locuiasca un muncitor, un inginer sau un tehnician din sfera chimiei (…). Te surprinde de la inceput linistea care stapaneste locul. De fapt, localnicii sunt la lucru." Asa se scria despre oras in ziarul Scanteia din 27 aprilie 1965. In acelasi numar a aparut un interviu cu muncitorul Ion Voinea, care povestea ce se afla pe acele meleaguri inainte de infiintarea Victoriei. "In locul acesta era inainte padure cu balti si pasuni. Traiau animale salbatice si in mijlocul lor doi padurari, care in 1933 si-au construit primul bordei."

Â

La pas pe strazi ciuruite

AGLOMERATIE. Piscina, singura distractie pe timp de vara

Victoria nu este nicicum o victorie. Orasul are un nume in contradictoriu cu tot ce vezi in jur. Nu este o localitate urata, dar te deprima. Saracia este o parte majora, de fapt cam tot ce se poate spune pe scurt despre Victoria comunistilor.

IMAGINI. Linistea deplina este primul sentiment pe care-l ai cand intri in orasul Victoria. Orice vezi rasare dintr-o oaza de verdeata, iar culoare vine din trandafirii plantati din metru in metru. In zare se vad muntii si, daca este senin, campurile de bujori salbatici de pe versanti se vad din Victoria. Pe strazile ciuruite pe alocuri poti circula lejer, fara teama ca va veni cine stie ce bolid sa te spulbere. Cele mai multe masini care circula in zona sunt in tranzit, iar turistii nu se ingramadesc in zona decat la sfarsit de saptamana, cand vin la strand sau vor sa faca o ascensiune pe Fagaras. Asta nu inseamna ca locuitorii din Victoria nu sunt si ei motorizati. Insa bicicleta este mijlocul de transport preferat al localnicilor.

GENERATII. Localnicii pot fi impartiti in doua categorii majore: pensionari si copii. Cei mai multi tineri au parasit orasul, iar primarul Viorel Olteanu incearca sa ne convinga ca doar 2.000 dintre ei au plecat. Surse la fel de oficiale ne-au spus ca in oras au ramas maximum 8.000 de persoane, si nu 10.000, cum se lauda seful administratiei locale. Cei care au terminat liceul rar se aventureaza sa urmeze o facultate. Majoritatea aleg sa lase-n urma locul natal si sa-si incerce norocul pe alte meleaguri, in tara sau in strainatate. De acolo trimit bani de intretinere rudelor. Majoritatea oamenilor din Victoria traiesc intr-o saracie crunta. "Pai, aproape toti sunt someri in orasul asta. Si bolnavi. Pana si copiii sunt bolnavi de reumatism", ne-a spus o manichiurista care statea in usa pravaliei. "Vin femeile la mine si-si fac manichiura pe datorie. Imi platesc cand primesc ajutorul social sau alocatia copiilor. Si nu costa decat 50.000 de lei", a adaugat ea. Stam de vorba si cu un batranel. Victoria pe care ne-o descrie el e si mai tragica: in oras nu sunt tineri pentru ca mor; in fiecare zi se mai sinucide cate unul. "Saracia ne omoara. Nu avem unde sa muncim", spune el, clatinand trist din cap.

MONDEN. Prin Victoria nu ai prea multe de facut. Cinematograful a disparut, teatrul, la fel. Noroc ca exista strandul olimpic. Dimensiunea de olimpic a capatat-o prin anii 1980, cand echipa de polo de la Dinamo a vrut sa se antreneze acolo. Atunci au fost investite fonduri serioase. Acum strandul a intrat in posesia firmei "Viromet". Este un loc frumos si bine intretinut, unde, in zilele toride, se strange toata populatia orasului. Fac baie, stau la soare, joaca volei sau, pur si simplu, stau la un pahar de vorba pe terasa. Pentru amatori, in Victoria exista si un Internet Caf.... Mai un joc in retea, mai un chat... Seara te poti reintoarce pe terasa strandului. Luminite, muzica buna. Sau poti merge la gradina de vara sa bei o bere pe ritmuri de manele. Iar daca vrei sa te zbantui, poti da o fuga la discoteca.

SPIRITUALITATE. Parca pentru a-si lua revansa pentru anii in care, oficial, n-au avut biserica, locuitorii Victoriei sunt foarte credinciosi. De altfel, in oras sunt sapte biserici: patru ortodoxe, una greco-catolica, una baptista si alta adventista. Dintre acestea, Biserica Sfintii Imparati Constantin si Elena are o poveste mai deosebita. Cladirea impresionanta a fost ridicata si cu suportul lui Miron Cozma. Preotul paroh Octavian Smadu a apelat, prin 1992, la bunatatea minerilor pentru a construi acest lacas de cult. "Ne-a dat tot fierul pentru bolta. M-a indrumat Dumnezeu sa apelez la el, iar liderul minerilor m-a ajutat. Asa i-am devenit duhovnic, iar cat a stat la inchisoare am fost la el", ne-a marturisit putin stanjenit parintele Smadu. De altfel, el a rasuflat usurat ca Luceafarul huilei a iesit din puscarie, iar acum nu mai trebuie sa faca tot felul de diligente si drumuri la Rahova atunci cand Cozma are ceva pe suflet.