www.jurnalul.ro este al tau. Spatiul acesta iti apartine. Spune-le, arata-le cititorilor ceea ce numai tu ai vazut si ai auzit. Ce te-a deranjat, ce te-a oripilat, ce te-a fermecat. Intamplari din tara si din lume. Azi: Radu Tudor Pestera Piatra Altarului

Radu Tudor ne arata o minune a naturii putin cunoscuta. Asteptam observatiile si comentariile tale pe forum, asteptam relatarile tale la jurnalultau@jurnalul.ro.

Aceasta poveste si pozele ce o insotesca fost trimisa de colegul nostru, analistul militar Radu Tudor.
El a simtit nevoia sa contribuie astfel la rubrica "jurnalul tau" in calitate de cititor al www.jurnalul.ro.
Privind imaginile dumnezeiesti nu poti decat sa te bucuri ca Pestera Altarului nu a fost inclusa in circuitul turistic.

Pestera Piatra Altarului

Care e cea mai frumoasa pestera din Romania?". Mai tot romanul, cat de cat avizat, ar raspunde la aceasta intrebare "Pestera Ursilor". Gresit. Sunt cativa initiati care cunosc raspunsul corect. "Pestera Piatra Altarului". Aflata in Muntii Bihorului, Piatra Altarului este inchisa si, cel putin deocamdata, asa va ramane pentru turisti. Fotografii cu aceasta minune a naturii au fost expuse insa la sediul Organizatiilor Natiunilor Unite de la New-York. De asemenea, imagini din Piatra Altarului au fost cuprinse intr-unul din celebrele documentare ale lui Jaques Yves Costeau.

Unii speologi care au vizitat-o spun ca ar fi printre cele mai frumoase 3 pesteri ale Europei. Altii afirma ca e cea mai frumoasa. Nu degeaba, cei care o ingrijesc au ferecat-o cu trei porti de fier si vorbesc despre ea ca despre un loc paradisiac. Situata intr-un cadru greu accesibil, dominat de Platoul Padisului si de impresionantele fenomene carstice dintre Cetatile Ponorului si Cetatile Radesii, Piatra Altarului a fost descoperita din intamplare, in 1984, de un clujean, Daniel Carlugea. Totul s-a intamplat in timpul unei tabere de 1 Mai organizata la Ponor de Clubul de Speologie Politehnica. Carlugea avea atunci 23 de ani si era student la Mecanica si proaspat membru al clubului de speologie. "Clubul incepuse atunci o cercetare oarecum revolutionara. Am luat hartile geologice ale zonei, le-am suprapus peste ceea ce stiam noi si am cautat locurile unde se aflau faliile majore, care indica prezenta pesterilor", povesteste Carlugea. Aceasta metodologie era folosita numai de cercetatorii profesionisti. "Descoperirea a fost insa un noroc. Am avut bafta", recunoaste el.

Aproximativ 70-80 de speologi amatori, impartiti pe 3 echipe, au inceput explorarea zonelor de interes. "In zona unde am campat noi, exista 3 vai, Valea Somesului Cald, Valea Ponorului si Valea Alunului. Impreuna cu 7-8 oameni am inceput maturarea Vaii Ponorului, de la firul vaii pana in varf. Ne-am desfasurat in lant fiecare pe curba lui de nivel," isi aminteste speologul. Peisajul montan de inceput de primavara a facut ca grupul sa se desparta. "Realizand ca mi-am depasit curba de nivel am revenit undeva jos. Am sarit si am cazut pe ceva copaci putreziti. Desi afara era cald m-am trezit ca simt ceva rece la spate. M-am intors si am gasit o gura de pestera inalta de aproximativ un metru. In mijloc avea o bucata de gheata care acoperea intrarea". Cu adrenalina pompand puternic in vene, Clio, cum ii spun cunoscutii, a spart gheata si a inceput sa inainteze in galeria scunda. "Am dat peste o galerie mai inalta si ingusta ca un labirint foarte intunecat si puternic ascendent. Am mers si am mers, inima imi batea puternic, si, la un moment dat a intervenit frica. Am iesit si l-am strigat pe Doru Croitoru, un prieten de-al meu" marturiseste el.

Impreuna cu prietenul sau, Clio a inaintat prin labirint pana a gasit o gaura de soarece prin care sulfa vantul, indiciu ca acolo era continuarea galeriei. "Ne-am pus acolo si am sapat bine. Am intrat intr-o alta galerie, tot ascendenta care dadea intr-o salita foarte frumoasa cu niste polite pe margine si cu o coloana superba. Acolo am pierdut curentul de aer care ne indruma spre pestera. Am escaladat coloana dar din nefericire se obtura. In timp ce ne odihneam fara speranta, vlaguiti de la efort si juliti pe coaste, am resimtit curentul de aer. Era un val din calcit, o draperie dupa care se vedea continuarea. Ne-a fost mila sa o spargem", detaliaza speologul. Spre seara s-au intors cu ajutoare. Dupa spargerea draperiei de calcit s-a gasit o gaura imposibil de spart cu uneltele pe care le aveau. "Atunci s-a decis sa se faca tabara din nou peste doua saptamani. Nefericirea a facut sa intru in sesiune si ceea ce s-a numit , patrunderea in galeria propriu-zisa nu mi-a apartinut," spune cu regret Clio.

Peste doua saptamani o alta echipa a trecut de ultimul obstacol si a ajuns la o galerie descendenta in forma de tirbuson de circa 3-4 metri inaltime, dar foarte ingusta. Pentru a avansa cativa centimetri trebuia sa sufli tot aerul din plamani. "Dai tot aerul afara din plamani si inaintezi un pic. Stai, respiri si o iei de la capat. Centimetru cu centimetru," povesteste Clio. Aproximativ 30 de minute dureaza trecerea acestei galerii. Abia dupa ce se trece si de tirbuson, incepe de fapt pestera. "Dupa ce te-ai moscosit din cap pana-n picioare, ajungi intr-o sala de dimensiunea unui teren de fotbal cu un ecou fantastic. Nota dominanta e data de argila, o clisa care ti se lipeste de cizme. Mergand asa ajungi intr-o galerie intr-atat de alba incat primii exploratori si-au dat jos echipamentul de pe ei si au inaintat in ciorapi. Acum se intra in trening si adidasi cu talpa alba ca sa nu se murdareasca galeria," spune Clio.

Locul unde se termina argila vascoasa a fost sugestiv botezat "Vestiarul". "Dupa ce se ajunge la Vestiar, se intra in Sala Palatului si spre Galeria Paradisului. Denumirile suna putin poetic dar intr-adevar asta iti sugereaza," explica clujeanul. Sala Palatului impresioneaza prin dimensiuni. Incaperea subterana aduce cu o catedrala gotica, flancata de coloane de 15-20 metri inaltime, numai una dintre ele putand aduce valoare oricarei pesteri. Pe tavanul galeriei sunt imprastiate formatiuni de calcit care seamana cu niste farfurii zburatoare. Galeria Paradisului e formata din spatii mari, sprijinite pe coloane, discuri, formatiuni aciculare unice in Romania si lacuri miniaturale. Peisajul este de o diversitate exceptionala, modificandu-se la fiecare cativa metri. La nivelul inferior al pesterii se afla Galeria Infernului, numita astfel intrucat e foarte murdara si dificil de explorat. Cuvintele sunt insa greu sa exprime frumusetea acestei pesteri, protejata inca de turismul agresiv. "Pestera Piatra Altarului este de departe cea mai frumoasa pestera din tara si printre primele trei din Europa. Si nu o spun eu, ci Cristi Lascu (cunoscut speolog si fotograf de pesteri - n.r.). El afirma ca, de departe este cea mai spectaculoasa din Europa", spune Clio. Ceea ce impresioneaza la ea este densitatea exceptionala de fumuseti intalnita intr-un spatiu restrans. "Incepand de la helictite (formatiuni ce se formeaza pe tavanul pesterilor datorita curentului - n.r.), formatiuni aciculare in forma de braduleti, coralite, macro si micro cristale, buzdugane si lacuri extraordinar de limpezi, toate le gasesti aici" detaliaza speologul.

Intrucat a fost vandalizata de cateva ori pestera are trei porti. Prima, formata din mai multe bare de fier, a fost montata de la inceput. Intrucat a fost smulsa cu usurinta, dupa 1989 s-a mai pus una. Desi era un mecanism foarte complex, un speolog roman, fotograf de pesteri, a trecut si de aceasta a doua poarta. Ultima poarta a fost montata in urma cu 4 ani si a fost infailibila. Sistemul de inchidere presupune o succesiune de operatiuni ce trebuie facute in ordinea stabilita. "Un surub daca il deschizi mai tare sau mai slab nu se desface," explica Daniel Carlugea. Pentru vizitarea pesterii nu se percep taxe. Vara si iarna custodele pesterii, Clubul Politehnic de Speologie organizeaza tabere de vizitare de 2 saptamani. Daca se doreste organizarea unei ture in afara celor doua tabere trebuie asigurat drumul, mancarea si cazarea ghidului din cadrul clubului. ( http://www.hunedoreanul.ro/index.php?id=22&backPID=16&tt_news=4096&cat=24) M-tii Bihorului - Platoul Padis DR 763 Beius- Pietroasa-Padis

Pestera Piatra Altarului a fost descoperita in anul 1984 de catre speologii Clubului Politehnica din Cluj. Pestera insumeaza patru mari galerii: Palatul, Paradisul, Geoda si Altarul Ursilor. Galeria "Palatul" este o sala inalta de 30 m precedata de o anticamera "Baldachinul"; este o zona cu formatiuni rare, curgeri mari de calcit si domuri inalte. Palatul are forma unei catedrale gotice, inalta si ingusta, flancata de coloane de 15-20 m inaltime. Este un monument de arhitactura subterana unic in felul sau in Romגnia. Galeria "Paradisul" este o sinteza a intregii pesteri. Spatii generoase sprijinite pe coloane si discuri, geometrii cristaline ascunse sub ochiuri de apa, depuneri diafane de ace, unice in pesterile noastre. Galeria Paradisului se sfarseste neasteptat, cu un parau de "mondmilch", (laptele de luna), - o pasta fluida, de un alb nepamגntean, ce izvoraste dintr-o crapatura a calcarului. In baza pesterii s-a dezvoltat, pe scara larga, un alt fenomen. Sub oglinda nemiscata , apa supramineralizata a acoperit totul in cristale perfecte de calcit. Fenomenul este rar intגlnit pe glob si el face din "Geoda" din Piatra Altarului sa fie unul dintre superlativele domeniului subteran. Un popas in Geoda este o experienta unica, un prilej de meditatie asupra perfectiunii cristaline. Galeria "Altarul Ursilor" este o galerie orizontala cu bolti arcuite, denumita "Citimirul Ursilor". Ursul de caverna - "Ursus Spelaeus"- era un locuitor obisnuit al pesterilor in timpul ultimelor perioade glaciare. Aici se pot observa un mare numar de cranii de ursi tineri si de pui, unele dintre ele abia se mai ghicesc sub stratul gros de calcit. Pestera "Piatra Altarului" nu este amenajata pentru public, fiind deschisa doar pentru cercetari stiintifice (http://belenyes.uw.hu/naturale.htm )