Tichilesti - Puscarie din chirpici, pentru baieti de baieti

In cateva cladiri ridicate din chirpici, langa satul brailean Tichilesti, acum jumatate de secol, isi ispasesc pedeapsa aproape 300 de minori si tineri. Nu mai putin de jumatate din ei au comis fapte ce presupun violenta - de la omoruri grave pana la banale talharii.

In Penitenciarul pentru minori si tineri de la Tichilesti, un sat din Braila, sunt inchisi 279 de detinuti. Mai mult de jumatate din ei au comis fapte ce presupun violenta. Cei mai multi sunt recidivisti.

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, dupa atatea inundatii, nu pot sa aud cuvantul "chirpici" fara sa vad casele de lut pe care le dizolva apa in cateva secunde. Sa presupunem ca ar veni apele si peste inchisoarea de la Tichilesti. Daca s-ar tine de scenariul clasic, puscariasii s-ar refugia cuminti pe acoperis si ar astepta televiziunile si barcile de salvare pline ochi cu mai-marii judetului. Apoi s-ar declara detinuti-sinistrati, s-ar muta in corturi si s-ar parui pentru ajutoare. Ar schimba pe alcool materialele de constructie primite pentru a-si reface puscaria. Intr-un final, s-ar pomeni cu vreun Gigi Becali care le-ar preda la cheie, in cateva zile, noua puscarie, dotata cu geamuri termopan si aer conditionat.

Spre linistea celor de la paza si probabila deznadejde a detinutilor, acest scenariu nu are prea multe sanse de a se baza pe fapte reale. Si asta pentru ca Penitenciarul pentru minori si tineri e construit pe un loc mai inalt, de la marginea satului Tichilesti.

FARA EVADARI. Dar daca tot am inceput cu scenarii... Ati auzit, de buna seama, stiri despre detinuti care au evadat prin tunelul pe care si l-au facut, dupa ce au sapat ani intregi, in zidul celulei. Cat timp i-o fi trebuind unui detinut inchis la Tichilesti sa faca o gaura in peretele de lut si paie? Mai ales ca beneficiaza si de ajutorul soarecilor care tot "lucreaza" la peretii respectivi de vreo jumatate de secol...

Si totusi, de la Tichilesti n-a evadat nimeni in ultimii 10 ani. Iar cand au mai incercat sa fuga, detinutii nu s-au complicat cu tuneluri. Au preferat s-o stearga din sala de clasa. Cativa s-au facut pierduti prin atelierele din curtea inchisorii. Cand au fost descoperiti au motivat ca nu aveau de gand sa evadeze, ci doar ca n-au stiut cat e ceasul si au uitat sa se prezinte la "dormitor".

Da’ au si chirpicii astia partile lor bune. Tin racoare vara si pastreaza caldura iarna. Lucru deloc de neglijat, pentru ca celulele sunt foarte mari, deci destul de greu de incalzit.

Sunt camere curatele, cu multe lucruri aduse de acasa. Unii detinuti au varuit peretii, altii i-au pictat chiar. Daca iti permiti sa afisezi peste chirpici si un prosop mare cu un tigru, deja faci parte din elita puscariei. "Asa ceva face pe putin 3-4 cartuse de tigari", ne asigura detinutii, privind cu mandrie spre tigrul care se repede spre noi din perete.

JGHEABURILE. Mai curatele sau mai scorojite, camerele au insa toate acelasi tip de baie. De fapt, "baie", "toaleta", "wc" sunt niste termeni prea pretentiosi. Un jgheab tine loc de chiuvete. Atat de murdar si de vechi, ca, oricat de insetata ar fi, si o vaca ar refuza sa se adape intr-un asemenea loc.

La jgheab curge numai apa rece. Apa calda e doar la dusurile comune, unde detinutii merg de doua ori pe saptamana. Cei care lucreaza la GAZ sau ajuta la paza au privilegiul de a se spala cu apa calda in fiecare seara.

Locul unde isi fac detinutii nevoile e langa jgheab. Le desparte doar o bucata de lut.

ANIMALE. "Soareci? Oho! Pai, am avut pana saptamana trecuta unul intr-un borcan, dar a murit. Stiti ce bland era? Dormea la mine pe umar!"... Sunt soareci-soareci, de care penitenciarul e plin. Nici de raie nu duc lipsa, daca e sa te iei dupa semnele de pe mainile catorva detinuti si dupa ritmul in care se scarpina. "La noi in camera e unul plin de bube. Nici nu putem sa ne apropiem de el. Au tot zis ca il duc la infirmerie, dar tot pe camera a ramas", spune un detinut. Ar mai fi si ceva paduchi si oua de paduchi in hainele de la penitenciar, dupa cum se plang altii.

Asta nu-i sperie insa pe cei care au adoptat frizuri care presupun un par destul de lung.

"De cate ori mi-am rupt eu dintii in fasolea de aici... Ca e plina de pietre", se plange unul. Majoritatea insa nu face mofturi la mancare, mai ales ca produsele cele mai multe sunt asigurate de la GAZ, astfel ca mesele nu sunt tocmai sarace.

Unii s-au plans de frig, altii ca n-au cu ce se incalta, unul a sustinut ca a fost batut crunt de unul din maistrii de la atelier, dar n-a stiut sa spuna de care din ei. "Asta e sageata. A fost infipt", ne-au soptit alti detinuti. Adica "baietii de baieti" l-au trimis sa ne toarne o poveste. Ei nu se injosesc cu asemenea lucruri.

VIOLUL, SUB TACERE. De abuzuri nu prea pomeneste lumea. Hai, ca ai fost batut mai merge sa recunosti... "Stateam la televizor si dintr-o data m-au lovit si mi-au spart capul", spune unul din cei aflati la infirmerie, pentru ingrijiri. Rana este vizibila. Insa detinutul n-a fost foarte impresionat de gaura din cap, pentru ca e hotarat sa se intoarca in aceeasi camera.

Ca sunt dezbracati sau descaltati de lucrurile primite de acasa sau li se confisca mancarea de catre "baietii de baieti" e de acum obisnuinta pentru unii. S-au invatat si sa spele hainele altora.

De violuri nu pomeneste insa nimeni. Sesizari oficiale mai sunt, insa foarte rar. "Atata timp cat in Romania nu ne permitem sa-i punem cate unul sau cel mult doi intr-o camera, nu avem cum sa scapam de acest fenomen", spune psihologul Sita Popa. In momentul in care un detinut se plange ca a fost abuzat sexual, singura modalitate de a-l proteja este sa fie mutat in alta camera. Bineinteles, totul se face in secret, fara ca noii "colegi" sa fie informati despre motivul mutarii. Insa e foarte simplu pentru vechii "colegi" sa arunce informatia ca mutatul este "fetita". Asa ca probabilitatea ca abuzurile sexuale asupra celui mutat sa continue este foarte mare.

LUPTA PENTRU IMAGINE
"Pentru un detinut inchis pentru omor, e foarte important sa se impuna, deoarece el are de stat multi ani prin inchisori. Asa ca trebuie sa-si construiasca de la inceput o «imagine», un nume, trebuie sa se faca bine cunoscut pentru puterile lui, astfel incat, atunci cand va merge in alta inchisoare, cei de acolo sa fi auzit deja de el si sa-l respecte" - Sita Popa, psiholog

LIGHIOANELE
"Soareci? Oho! E plina puscaria. Ii mai mananca pisicile astea de pe aici. Frica? Scarba? N-avem nici o treaba! Am avut pana saptamana trecuta unul intr-un borcan, dar a murit. Stiti ce bland era? Dormea la mine pe umar!" PLINI DE BUBE "La noi in camera e unul plin de bube. Nici nu putem sa ne apropiem de el. Dar am inceput sa luam toti. Au tot zis ca il duc la infirmerie, dar tot pe camera a ramas" - detinut Penitenciarul pentru minori si tineri Tichilesti

PREFERINTE
"La manele ne uitam, la ce altceva ati vrea? La Animal x (n.r. - Animal Planet) ala? Pai, acolo, in canal, de unde vin eu, nu credeti ca aveam destule animale? Sa ma uit dupa ele si la televizor?" - fost copil al strazii

SOLUTIE
"Eu imi fac afaceri pe Galati. Stau acolo cate doua saptamani. Nu trebuie sa ma duc la scoala, iar la televizor ma uit cat vreau. Normal ca-mi convine (...). Dar ce, dau eu banii pe motorina?" - detinut Penitenciarul pentru minori si tineri Tichilesti

NE DATI SAU NU NE DATI... TV

RESTRICTIE. Detinutii au voie la televizor doar pana la ora 22:00 Exista la Tichilesti o "drama" asupra careia detinutii se pun de acord in gura mare: televizorul. Nu ca nu ar exista in fiecare camera un asemenea aparat. Au televiziune prin cablu, deci oferta de canale e mare. Insa cam toata lumea urmareste "Taraf", un post de televiziune la mare cautare prin toate puscariile, pentru cantitatea de manele pe care o difuzeaza. "La manele ne uitam, la ce altceva ati vrea? La Animal X (n.r. - Animal Planet) ala? Pai, acolo, in canal, de unde vin eu, nu credeti ca aveam destule animale? Sa ma uit dupa ele si la televizor?", rade unul dintre detinuti, fost copil al strazii. Drama incepe insa la ora 22:00, pentru ca atunci se da stingerea. "Numai in penitenciarul asta e asa. In alte parti, poti sa te uiti la televizor toata noaptea", reclama detinutii. "Eu imi fac afaceri pe Galati. Stau acolo cate doua saptamani. Nu trebuie sa ma duc la scoala, iar la televizor ma uit cat vreau. Normal ca-mi convine", spune un detinut.

IAR DACA NU NE DATI...

Ca sa fie plimbati pe la alte penitenciare, unde vor sa ajunga din diferite motive - sa se razbune pe cineva de acolo, sa intalneasca o ruda sau un iubit sau pur si simplu sa se uite la televizor toata noaptea, detinutii isi fac "afaceri". Adica inventeaza un motiv care sa-i duca la o instanta din zona puscariei in care vor sa ajunga. Cel mai simplu e sa dea in judecata pe cineva din penitenciarul "tinta". De obicei, motivul este "abuzul de incredere". Ca i-a imprumutat ceva respectivului, candva, si n-a mai primit inapoi. Cand ajung la instanta, cei doi se impaca. Dar cheltuielile cu transportul, cheltuielile de la instanta... "Hai ca-i buna! Dar ce, dau eu banii pe motorina?", ne arunca zeflemitor unul dintre detinuti. Ca sa se uite mai mult la televizor ("macar pana la unu si jumatate"), tinerii incearca si santajul. "Daca ne lasati, venim la scoala... Daca nu..."

Viata grea pentru "nepoti"

PASIUNE. Icoane se fac chiar si la puscarie

Sunt 279 de detinuti in 16 dormitoare. Capacitatea - calculata la metru cub de aer - ar fi pentru vreo 600 de suflete. In cel mai aglomerat dormitor din penitenciar stau 30 de detinuti. Clasificarile sunt clare: baieti de baieti, baieti, nepoti sau lachiti. Titulatura de baiat de baiat nu e tocmai usor de castigat. La aceasta categorie se inscriu cei cu fapte grave - gen omor, care le atrag imediat respectul printre ceilati detinuti, cei cu bani, care sunt cautati de familie, cei care au trecut prin mai multe penitenciare si au experienta in ale puscariei sau cei care se impun cu pumnul. Bineinteles, e ideal pentru un "baiat de baiat" sa stranga cat mai multe din aceste "calificari". "Pentru un detinut inchis pentru omor e foarte important sa se impuna, pentru ca el are de stat multi ani prin inchisori. Asa ca trebuie sa-si construiasca de la inceput o «imagine», un nume, trebuie sa se faca bine cunoscut pentru puterile lui, astfel incat, atunci cand va merge in alta inchisoare, cei de acolo sa fi auzit deja de el si sa-l respecte", ne explica psihologul Sita Popa.

Daca esti baiat de baiat nu se cade sa folosesti ceva ce apartine penitenciarului. Mancarea, lenjeria, imbracamintea, incaltamintea de la penitenciar sunt "penale". E injositor pentru oricare detinut sa poarte asa ceva, insa, cu toata mandria, cei necajiti mai accepta hainele groase sau o pereche de "robuste" (bocanci solizi). "Intr-un an am obtinut o sponsorizare de 300 de camasi din partea unei firme. Aveau culori diferite, fara vreo legatura cu ideea de haine de puscarie. Le-am dat de Mos Nicolae. Insa le-au tratat tot ca haine «penale»", isi aminteste Sita Popa. Cat ar fi de frig, un baiat de baiat umbla tot in trening. In primul rand, pentru ca nu se cade sa porti haina groasa, dar "penala" de la penitenciar, iar, in al doilea rand, pentru ca regulamentul spune ca nu ai voie sa primesti de acasa geaca de fas. Indiferent de cat de grea este iarna. De spalatul hainelor se ocupa "nepotii". Spala cu apa rece la jgheaburile din camera. Exista o spalatorie a penitenciarului, insa cei care se respecta refuza acest serviciu, pentru ca nu vor sa miroasa a "sapun penal". Bineinteles, sunt si printre baietii de baieti necautati. Nu primesc de afara nici haine, nici pachete. Asta nu ii impiedica sa fie cel mai bine hraniti si cel mai bine imbracati. Metoda e simpla: "nepotul" este pus sa scrie ca sa primeasca anumite haine sau mancare. Ca sa-si asigure protectia, el le ofera "baiatului de baiat".

La masa, baietii de baieti se prezinta doar ca sa mai faca o plimbare. Mancarea din farfurii ramane neatinsa. Daca pentru categoria de mijloc, cea a "baietilor", viata este acceptabila, "nepotii" sunt cei mai oropsiti. Ii recunosti dupa haina de puscarie si pantalonii rupti. La masa mananca tot din farfurie. Multi dintre ei umbla in sosete si papuci, pentru ca penitenciarul nu a mai avut sa le dea bocanci. Inainte, "robustele" veneau de la unitatile militare. Ce nu se mai putea folosi, de atata purtat, mergea la penitenciar. Insa acum nici unitatile militare nu mai au ce trimite. E jale mai ales pentru cei care poarta marimea 42, cea mai cautata. Multi dintre "nepoti" nu pot iesi la scoala, pentru ca nu au cu ce sa se imbrace. RESTRICTIE. Detinutii au voie la televizor doar pana la ora 22:00 PASIUNE. Icoane se fac chiar si la puscarie