Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ana s-a căsătorit acum nouă ani. Nu era speriată că nu aveau o locuinţă a lor, nici că fetiţa lor era pe cale să sosească, iar ei de-abia reuşeau să supravieţuiască de pe o zi pe alta. Îşi spunea că, prin muncă şi bună înţelegere, ea şi soţul vor reuşi să-şi construiască un viitor frumos. În urmă cu trei ani şi jumătate, el a intrat însă într-un joc piramidal, "care i-a luat minţile.
Începuse să aibă datorii, să nu doarmă noaptea, să fie extrem de nervos, dădea cu pumnii în masă şi pe unde apuca. De frica lui, am dus-o pe fată la părinţii mei, la ţară", îşi aminteşte Ana primele momente în care a simţit că i se destramă căsnicia. A mers cu el la spital. Medicii i-au spus ei că "el are probleme cu capul" şi că trebuie să ia medicamente.
"Când au auzit, părinţii şi toate neamurile lui au zis că am mituit eu medicii să-i dea acel diagnostic, că vreau să-l îndop cu medicamente ca să nu mai ştie de capul lui, că vreau să îi fac rău. Aşa că l-au asmuţit împotriva mea."
De-atunci, povestea Anei se scrie numai cu lacrimi, cu pumni, cu ameninţări cu moartea din partea bărbatului ei. De doi ani şi jumătate, el refuză să ia medicamente şi bea. "Acceptam să mă înjure, să îmi vorbească urât, numai să nu dea în mine. Are o mână puternică şi cu o singură lovitură mă îngenunchea. Cu toporul a stricat tot ce era în casă, a spart geamuri, a dărâmat pereţi, a distrus locuinţa în care stăteam şi pe care ne-o dăduseră naşii noştri, să o îngrijim.
Până să nasc al doilea copil, băieţelul, am lucrat la o fabrică de încălţăminte. După naşterea lui, nu m-a mai lăsat să muncesc, că zicea că îl înşel cu bărbaţii de acolo. Cât timp am fost însărcinată, mă bătea numai în burtă şi îmi zicea: «Vomită, dă-l afară, nu este copilul meu, nu?». Pe toată perioada sarcinii am fost vânătă şi lovită peste tot", povesteşte femeia de 29 de ani. Într-o dimineaţă, când el nu era acasă, a mers la Poliţie şi a depus plângere.
Când a aflat, bărbatul a devenit mieros şi i-a cerut să-l ierte. "Îmi doream foarte mult să le fie bine copiilor mei, să fim o familie, aşa că mi-am retras plângerea."
Acum regretă. Şi plânge. Şi-a dat seama că bărbatul său nu-şi va reveni niciodată atunci când băieţelul, trecând pe lângă tatăl său, s-a trezit cu un pumn în cap. Fără ca acel mic să-l supere cu ceva, bărbatul îşi scotea cureaua şi-l lovea, până ce mama lui îl acoperea cu corpul ei. Şi atunci bătăile deveneau mai aprige. "De fiecare dată ne adăposteam la o vecină. El venea acolo, făcea scandal. De multe ori îmi reproşa că sunt distantă, că nu îl pup când vine acasă. Încercam să fiu drăguţă cu el, să-l primesc aşa cum dorea: îl pupam, îl întâmpinam zâmbitoare. «Numai curvele fac aşa», zicea şi-mi trosnea două palme. Apoi, începea bătaia care să ţină toată seara."
Ultima oară, a fost bătută pentru că nu reuşise să facă rost de bani pentru ca el să-şi achite nişte datorii. "M-a bătut atât de rău, că a trebuit să mă duc la spital. De acolo am aflat de Centrul Sfântul Andrei din Bucureşti. A fost momentul în care am reuşit să mă desprind. Mi-a fost frică de el şi încă îmi este, pentru că ştiu că nu îşi ia medicamentele şi că are probleme cu capul. Şi eu a trebuit să fac un control la cap, pentru că, de cele mai multe ori, în cap mă bătea.
Zicea că o să mă facă atât de urâtă, că nu o să se mai uite nimeni la mine", povesteşte femeia. Acum e hotărâtă să divorţeze. Iar el o ameninţă în continuare. "Spune că şi-a pus trei avocaţi şi că va face tot posibilul să mă scoată mamă denaturată şi să îmi ia copilul", spune Ana plângând. "Am credinţă în Dumnezeu, că El va face dreptate. Numai El ştie cât am îndurat. Înainte să mă refugiez aici, în centru, în fiecare duminică mă duceam cu băiatul la biserică, ne rugam şi-l împărtăşeam. Dumnezeu şi copilul meu au fost martori la tot ce am îndurat."
Citește pe Antena3.ro
