O PROBLEMA: instalarea scenei. Unde? Cum? La Obelisc, pe plaja a sunat prima propunere. OK, dar⦠De jur-imprejurul Obeliscului e plin de muzici zornaitoare, care mai de care mai ritmate oriental, care incep pe la 20:00 si tin pana dupa miezul noptii. Iar demersul nostru folkistic se desfasoara de la ora 22:00 incolo.
Victor Socaciu vine cu solutia salvatoare: in spatele Hotelului Forum. E departe de lumea dezlantuita, e langa mare, e liniste, se poate auzi bine, se creeaza o atmosfera de intimitate, ca altadata.
Zis si facut. Baietii au venit joi dimineata si s-au apucat de montat scena. Motu Pittis, sosit pe la amiaza, da semne de neliniste: scena nu-i amplasata pe plaja, cum s-a zis initial, sunt mese pe terasa, publicul va fi deranjat de chelnerii care vor intreba: "Ce serviti?". Vrea ca a doua seara, locatia sa fie schimbata.
Idee nascuta moarta din fasa. De ce? Pentru ca in Costinesti chiar n-ai cateva sute de metri patrati de liniste, in afara de locul ales de Socaciu. Scena ramane "batuta-n cuie" acolo, pentru primul week-end, desi initial proiectul itinerant "Folk you!" ar fi trebuit sa se desfasoare in trei statiuni diferite. "Prea multa trambalare, de colo-colo!", magister Socaciu dixit.
"Omul bun" a avut doua cantari pe 4 august, la Saturn si la Teatrul de Vara din Costinesti, inainte de prestatia inaugurala de la Costinesti. A ajuns in timp util, ca orice profesionist.
Mircea Bodolan a venit cu chitara invelita intr-un prosop. Oare de ce? "Pentru ca o chitara costa 1.000 de dolari (inca una si-mi luam masina). Acum, serios, o protejez de umiditate si de sare. Macar pe ea, ca deja degetele-mi sunt zdrelite. Am senzatia ca m-a batut cineva cu biciul ud peste ele", a marturisit Bodo, dupa recital.
Florian Pittis (foto) a cerut tuturor folkistilor sa vina cu chitara rece. Ca asa era inainte. Da, dar inainte nu exista nici Internet. Nici radio 3net. "Hei, tramvai, cu etaj si tras de caiâ¦"
Mircea Vintila a vrut doua girafe pentru concertul sau. "Se face", zice omul bun la toate. E vorba de microfoane-girafa, nu de simpaticele cu gatul lung de la Zoo. (Claudia Daboveanu)