x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ne-am îmbătat cu Gala Folk You!

0
Autor: Magda Brebenel 21 Sep 2009 - 00:00
Charles Baudelaire spunea: "Trebuie să fii mereu beat. Aici e totul: e singura problemă. Ca să nu simtiţi cumplita povară a timpului care vă zdrobeşte umerii şi vă încovoaie la pământ, trebuie să vă îmbătaţi necontenit. Dar cu ce? Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. Dar îmbătaţi-vă!". Cu vin ar fi o posibilitate, dar prea e la îndemâna oricui. Cu virtute ar fi prea desuet... Dar cu poezie! Căci ce este folcul (scris cu "c" de la ceapă, vorba maestrului Tudor Gheorghe), dacă nu poezie pusă pe muzică? Trei zile ne-am îmbătat cu "folc" şi poezie, cu poezie şi "folc" sau viceversa...

Apărută din dorinţa iubitorilor mişcării, caci "folcul" nu este un gen muzical, ci o mişcare (de la Jul Baldovin citire), prima edi­ţie Gala Folk You! s-a întâmplat, între 18-20 septembrie, la Tea­trul Naţional din Caracal, o bijuterie arhitecturală, unică în ţară.

Nicu Zota a venit de la Buzău să ne şoptească poveşti nemuritoare dintr-o poiană cu narcise. Intrat în folk mai târziu (cântă de doar 3 ani cu public), Nicu ne-a încântat cu vocea lui clară, puternică, dar caldă în acelaşi timp. Ne-a făcut să zâmbim când l-am auzit că şi el are versul "Pentru tine toate" într-o piesă, respectiv în "Destin". Iată, Florin Chilian face prozeliţi!

Mircea Iordache, funcţionarul public, ne-a mărturisit că îi place munca (să-l credem?) şi a dedicat prima melodie, "Cântecul nebunului", pe versurile lui Ion Minulescu, tuturor nebunilor care mai ascultă încă folk.

Şi tinerii pletoşi cântă la chitară... Mai exact, cu nume şi prenume: Jul Baldovin. El ne-a făcut să vedem fluturi albaştri şi zăpezi pierdute. Este un virtuos al genului fingerstyle (un gen născut în Canada), reuşind să prindă publicul din Caracal.

Ducu Bertzi, cu Mihai Neniţă la vioară, a visat să fugă de nenoroc într-o ţară mai caldă. "De vină" a fost numai sala, cu public cu tot! Ducu ne-a colindat cu piesele care l-au consacrat, vorba lui, acum 150 de ani - "Şi-aşa-mi vine câteodată", "Suflet fără chei", "Floare de colţ" sau "M-am îndrăgostit numai de ea".

Pentru Dinu Olăraşu, bucuria de a urca pe scena Galei a fost copleşitoare. Oltean născut în Moldova şi trăitor la Reşiţa (oltean din specia itinerantă, după cum ne-a mărturisit), ne-a purtat dincolo de orice vamă, declarându-ne în acelaşi timp că e cel mai fain băiat... cu emoţii. "E naşpa!" - s-a strigat din sală. "E naşpa, naşpa de tot!", a continuat Olăraşu. Încercarea cea mai tare, cu emoţiile din gestiune, a fost "Mişcarea de rezistenţă". Şi-a revenit imediat, căci aşa fac artiştii buni, şi ne-a declarat că nu are nevoie de foarte multe să fie fericit şi s-a despărţit de noi rugându-ne să-l sunăm noaptea, după două sau trei...

Tânăr şi liber, Ovidiu Mihăilescu a urcat pe scenă şi ne-a ofe­rit câte o "Cipilică" (piesa care a şi dat numele albumului pe care l-a lansat anul acesta). Mai mult sau mai puţin fericit, Ovidiu a părăsit scena pentru Marius Baţu. Acest cârlionţat al muzicii folk s-a plimbat călare pe un câmp, a ucis o vrabie, şi-a întrebat iubita ce să-i aducă de pe mare şi ne-a declarat că victoria nu e a acelora care au rămas, ci a oraşului Caracal şi a "folkului", în ge­neral.

Revenit pe scena Teatrului după mai mult de 25 de ani, Alifantis, plin de emoţii, ne-a anunţat că a venit toamna şi că podul de piatră... s-a surpat. Sobru ca de obicei, dar cald în acelaşi timp, a ajuns la sufletul spectatorilor, declarându-le: "E prea frumos, e prea frumos la tine-n suflet".

O idee salutară a organizatorilor a fost aceea de a transmite spectacolul şi afară, în faţa Teatrului, pe un ecran, atrăgând trecătorii şi amintind cumva de plaja din Vama Veche. Cei care s-au bucurat cel mai mult de cea mai dichisită sală de teatru au fost artiştii, care au declarat la unison că este un cadru care i-a inspirat. Putem spune cu inima deschisă: aşa sală, aşa spectacole!
Citeşte mai multe despre:   folk you!

Serviciul de email marketing furnizat de