x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Am plecat în 2003. Şi mă bucur că am plecat

0
19 Oct 2010 - 00:00
● Iulia
● Cititoare

Am plecat din ţară cu o bursă integrală de studii în urmă cu şapte ani. Am plecat în 2003. De atunci am absolvit facultatea şi am obţinut o bursă de doctorat. În următorii doi-trei ani devin doctor în filozofie (PhD, University of California, Berkeley), depinde când îmi termin investigarea la teza de doctorat - un doctorat durează între cinci-şapte ani în SUA.

În toţi aceşti ani am pierdut un bunic, iar mama şi bunica înaintează în vârstă. În toţi aceşti ani am venit în România iarna, de Crăciun şi Anul Nou, şi vara să-mi văd familia şi pe cei câţiva prieteni rămaşi din liceu... La un moment dat, văzând că anii se instalează prea repede peste cei datorită cărora exist, m-a străfulgerat gândul de a mă întoarce înapoi la Bucureşti odată terminat doctoratul. Aşa, de-a fi mai mult cu ei, de a petrece timp împreună... A fost însă un gând, ca un vis, din care m-am trezit când am văzut neruşinarea, nesimţirea şi tupeul celor care conduc ţara acum. La 31 decembrie 2006 eram în Piaţa Universităţii când Traian Băsescu a fluturat steagul României alături de cel al UE. Atunci eram încrezătoare şi îl priveam cu respect pentru funcţia în care se afla.

La 27 mai 2010 eram în faţa ecranului când a afirmat, cu bătaie de joc, că "era sub influenţa băuturilor alcoolice" când a susţinut valoarea pensiei minime de 500 RON. De atunci simt doar dispreţ şi ură pentru domnia sa. De vreo lună mă gândesc cu groază că la iarnă ai mei n-o să aibă ce mânca. Şi de ce? Am absolvit Colegiul Naţional Mihai Viteazul în 2002. Am intrat la ASE fără examen, fiind olimpică naţională. După facultate, în cel mai probabil caz mi-aş fi găsit un serviciu bun. Am plecat din curiozitate. Am avut mult curaj. Nu am rude sau alţi membri ai familiei aici. Am plecat pentru că am dorit să fiu cea mai bună şi să fiu apreciată cu adevărat pentru aceasta. Să fiu apreciată pentru ceea ce am în cap, pentru ideile şi proiectele mele, nu pentru altceva. Şi mă bucur că am plecat.

Citeşte mai multe despre:   ne-am nĂscut În locul potrivit?

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de