x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

De ce am pleca?

0
19 Oct 2010 - 00:00
●Cristina
●Cititoare

La 20 de ani visezi. După 21 de ani de visuri m-am trezit într-un spital din România aflând că tatăl meu are cancer. Un an, atât a durat. Să vezi că viaţa unui om n-are nici o valoare, că un cadru medical îţi spune "cumpără, dragă, prosoape, ce mai aştepţi?", să dai tainul la fiecare schimb de tură şi tensiunea să fie verificată după şase ore, căci, nu-i aşa, "dragă, ce mai vrei, că până mâine moare?". Da, tatăl meu s-a stins. La fel şi visurile mele româneşti. Nu vreau ca şi copilul meu să trăiască umilinţele, dezamăgirile, frustrările pe care le-am trăit eu la căpătâiul unui părinte suferind într-un sistem medical bolnav. Nu consider laşitate plecarea dintr-o ţară unde oamenii au pierdut respectul, mila, bunul-simţ. Nu consider laşitate neacceptarea ca modele pentru copilul meu a Biancăi lui Bote şi a Simonei Senzual. Nu consider laşitate ca la 42 de ani să laşi totul în urmă, să te apuci alături de soţul şi de copilul tău să înveţi limba germană. Nu consider laşitate că nu am vrut să mă adaptez la mici, manele şi bere la PET. Nu consider laşitate refuzul de a-mi plânge de milă.

Citeşte mai multe despre:   ne-am nĂscut În locul potrivit?

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de