● Cititoare
Asta e totul la mine. Locuiesc într-un oraş frumos, pe care-l iubesc şi pe care nu doresc pentru nimic în lume să-l părăsesc. Nici măcar să-l schimb cu alt loc din Germania nu doresc, d-apăi cu un loc din România? Să fim serioşi, aici trăiesc un cu totul şi cu totul alt nivel de trai! Şi chiar dacă circul cu bicicleta, mă bucur de ea şi-mi spun că poate chiar este mai bine aşa, că nu conduc maşina. A avut acest lucru în viaţa mea, chiar şi avantajele lui. Sigur că îmi este mai greu, dar asta nu mai e o problemă în momentul de faţă. Sănătoasă să fiu, am un loc de muncă mulţumitor, oamenii sunt politicoşi şi prietenoşi, pe mulţi i-am pus la inimă, respectul între noi este reciproc, nu am de ce să mă plâng.
Adică nu am motive mari să mă plâng. M-am integrat în societatea în care trăiesc, am prins rădăcini. Acum, faptul că situaţia financiară scârţâie, asta nu este vina noastră. Însă nu ne lăsăm bătuţi, avem încredere, suntem optimişti. Am puţin sau aproape deloc contact cu români, pe cei de la biserică îi mai întâlnesc întâmplător, atât. Aşa că vorbesc de dimineaţă până seara limba germană. Însă de citit citesc româneşte destul de des, şi precum vedeţi nu am uitat să scriu (deşi mă exprim de multe ori altfel decât românii de acasă, ştiu asta), scriu în româneşte chiar zilnic. Şi nu voi putea să trăiesc fără să citesc sau să scriu româneşte. Ascult şi Radio România, îmi este de ajuns. Televizor cu post românesc nu doresc, ar fi prea mult, şi....
Şi sunt mulţumită cu ce informaţii primesc prin internet, sunt la curent şi destul de bine informată citind presa şi ascultând radioul. Nu, categoric nu doresc să părăsesc locul în care trăiesc. Şi îmi vizitez ţara, însă numai pe durată scurtă. De ce? Ştie toată lumea, de ce să mai repet şi eu. Asta nu înseamnă că nu-mi pasă de poporul român, de România, există şi români care îmi sunt dragi, asemeni cuvântului românesc pe care-l citesc şi de care îmi este uneori dor.