● cititoare
România, ah! Cât de des rostesc numele ţării mele...
"Când te întorci în România?", "Eu nu plec din România!", România, România, România... Cât de controversată e ţara mea! Dar nu plec. Nu! Refuz să fac asta. Nu ştiu exact de ce. Am o mie de motive să o fac: pentru că e periculos să ieşi noaptea pe stradă, pentru că doamna de la fast-food îşi linge degetele înainte să-mi prepare sandvişul, pentru că m-am trezit cu maşina zgâriată din senin, pentru că atunci când spun că sunt moldoveancă cei din jur îşi dau coate, pentru că, deşi sunt permanent în alertă atunci când ies pe stradă, tot primesc pungi de apă în cap, pentru că un profesor cu care faci două materii te pică la unul doar pentru că l-ai luat pe celălalt, pentru că drumul până în staţia de autobuz e pavat cu gunoaie şi găşti dubioase, pentru că termin facultatea şi voi fi şomer cu diplomă, pentru că toaleta din tren e permanent infectă, pentru că cititul cărţilor a devenit un sport extrem, pentru că în mileniul trei nu avem încă staţii de epurare, pentru că ministrul Educaţiei din România vorbeşte după dictare, pentru că zilnic inhalez aerul poluat "produs" de combinat, pentru că... pentru că... pentru că...
Sunt multe motive care mă "gonesc" din România, şi totuşi vreau să stau aici.
Vreau să vad autostrăzile construite, să văd cum ţara îşi revine treptat din criză, să văd doctorii mulţumiţi, profesorii respectaţi şi apreciaţi la adevărata valoare, să vorbesc limba română, să respir fără constrângeri, să trăiesc fără să mă gândesc la ziua de mâine. Unii ar spune că aştept în zadar, că aşteptarea mea e sinucidere lentă, dar sigură.
Poate sunt speranţe deşarte, sau poate nu.
Cert este că România e ţara tuturor posibilităţilor.