Toni Grecu:"Prefer să «rezist» în această ţară tristă şi plină de umor"

La prima vedere, aceasta pare o întrebare simplă. Aş pleca din cauza a tot ce mă enervează şi-mi creează disconfort. Spun, la prima vedere, fiindcă ar trebui să ştiu bine unde aş putea pleca, astfel încât să fiu în cunoştinţă de cauză când spun: mă duc din ţara asta nenorocită, să rămână aici cine mai poate răbda, pe mine mă găsiţi în...

Aici e problema, mă găsiţi unde? Unde e mai bine ca acasă? Să spunem că din punct de vedere material poţi găsi satisfacţii infinit mai mari în alte părţi, dar sufleteşte s-ar putea ca strămutarea să se transforme în suferinţă. Am întâlnit oameni plecaţi de ani mulţi, care încă trăiesc cu dorul sarmalelor, aşa cum am văzut oameni mutaţi pe alte meleaguri, perfect adaptaţi noului context în care au ales să-şi ducă existenţa.

Eu aş avea o mie de motive să plec din România. Mă enervează gunoiul aruncat peste tot, mitocanii cu bani şi sărăcia incurabilă, nedreptatea, făţărnicia şi minciuna politicienilor. Dar, vă întreb, astea or fi numai aici, în România?
Cele mai tari trei motive pentru care aş renunţa la România şi aş pleca sunt: cariera, dragostea şi frica de sistem. Iată motivaţia:
1. Cariera. Aş pleca de aici doar dacă aş avea 25 de ani şi aş fi sigur că mi-aş putea îndeplini un vis legat de profesie, de carieră, de o muncă pe care simt că pot s-o fac, dar nu o pot desăvârşi, fiindcă în ţara mea nu am condiţii.
2. Dragostea. Aş părăsi România ca să-mi urmez dragostea oriunde în lumea asta, fiindcă, se ştie, dragostea este oarbă. Când trece, se deschid şi ochii, dar, în general, e prea târziu.
3. Frica de sistem. Nu aş mai sta nici o clipă în România dacă s-ar întoarce vremurile de dinainte de 1989. Cel mai greu şi insuportabil este să trăieşti într-o comunitate în care toţi se suspectează că sunt securişti. Frica de sistem produce monştri şi distruge vieţi. Spun asta acum, fiindcă am termen de comparaţie. Până în 1989 nu ştiam nici măcar ce gust are Coca-Cola, darămite libertatea de exprimare.

Acum o să vă spun şi motivul pentru care nu aş pleca din România: umorul. Este atâta haz în ţara asta, ca nicăieri în lume. Niciunde nu o să găseşti atâtea motive de râs şi distracţie chiar şi atunci când beleaua e cât casa. Şi fiindcă cel mai bine se râde în limba maternă, iată de ce prefer să "rezist" în această ţară tristă şi plină de umor.

* Toni Grecu. Fondator al celebrului grup Divertis, unul dintre regii neîncoronaţi ai hazului de necaz românesc, care de multe ori a fost nevoit să recunoască faptul că realitatea a depăşit cu mult parodia.