Cele două seri ale festivalului au fost tot ce putea fi mai bun, mai înalt şi mai mult, din tot ce s-a întâmplat în toate cele cinci ediţii. Nu doar plaja, ci şi drumurile, terasele şi întreaga Vamă au fost confiscate de Folk You! Practic, erau mai mulţi decât încăpeau. Tricolorul din prima seară a fost la locul lui, pregătit pentru întâmpinarea lui Tudor Gheorghe.
Dar, să le luăm pe rând. Ceremonialul a fost deschis de Maria Magdalena Dănăilă, de folkista cu "picioarele până la stele" - aşa cum a fost numită de Dinu Olăraşu. A venit cu "Descântec de ploaie", iar norii ce ne ameninţau fioros s-au risipit într-o clipă. A apărut şi "Luna pătrată"... Alina Manole a venit cu ea, a împărţit şi stele pătrate pentru toată Vama.
MUICĂĂĂĂĂ! Când a urcat Tatiana Stepa pe scenă, parcă toţi "copacii fără pădure" s-au făcut brusc pădure. Publicul de pe plajă, cât cuprindeai cu privirea, s-a ridicat în picioare şi a cântat o dată cu ea. Toţi, copii, adolescenţi, adulţi, îi ştiau pe de rost textele. A fost ca o solemnitate. Trupşorul firav al Tatianei parcă nu mai exista. Cânta doar cu sufletul, cu tot sufletul ei luminos, însetat de cântec. Între scenă şi public, era un arc electric... În culise, colegii ei, artiştii, plângeau emoţionaţi.
A urmat apoi neica Tudor sau Don Quijote din Podari, cum a fost supranumit de curând. Tudor Gheorghe adică. Sobru, ceremonios, cu pantaloni negri, vestă neagră, cămaşă albă şi pantofi de lac, având în braţe bătrâna lui chitară cu care a cântat, pe vremuri, "muică, suntem neam de piatră!". Le-a creat ceva probleme celor de la sunet, căci instrumentul n-avea conexiune pentru staţie.
A trebuit să i se mai aducă un microfon. Totul a fost previzibil şi neaşteptat în acelaşi timp. Previzibil pentru că maestrul ştie să-şi aducă publicul în starea de ascultare. Neaşteptat, pentru că aici nu era publicul lui, sau cel puţin nu în totalitate. Oricum, nu exista o certitudine în sensul ăsta. Şi totuşi, acest public eclectic, venit din toată ţara la Folk You!, l-a ascultat într-o tăcere desăvârşită, ca şi când s-ar fi aflat într-o catedrală. L-au ascultat - de ce s-o mai ocolim? - cu religiozitate, ca la slujba de Înviere.
Tudor Gheorghe venea cu mesajul lui profund, fundamental, imemorial şi clar ca o axiomă, rezumând parcă, într-un recital regal, tot sensul festivalului. De altfel a şi spus-o, înainte de concert: "Folk tot de la folclor vine, dar nu cu «K», ci cu «C» de la «ceapă»". Pentru un privitor neavizat, contrastul de imagini era paradoxal: pe scenă un artist îmbrăcat în costum, în faţa lui, un public parte "îmbrăcat" cu pături, pulovere şi cu ce mai aveau la îndemână, parte dezbrăcat de haine, dar şi de prejudecăţi. Puterea mesajului surclasase convenţia spectacolului. Publicul nu l-ar mai fi lăsat să plece, el nu s-ar mai fi dat jos de pe scenă. A cântat fără întrerupere (cu excepţia intervenţiilor specifice show-urilor sale), o oră şi 20 de minute, în faţa unui public cu tricolor.
MĂNZUL GALACTIC. Mare încercare sau mare ghinion să cânţi după Tudor Gheorghe! Dar folkistul "multietnic" Emeric Imre, împreună cu trupa sa, a fost la înălţime. Emulaţia indusă de maestru, pe de o parte, iar pe de altă parte vitalitatea raselor şi naţiilor înfrăţite în sângele său (român, ungur, evreu, ţigan) l-au ajutat să facă faţă situaţiei. Şi nu doar să facă faţă, ci chiar să remobilizeze publicul, care l-a primit cu căldură şi l-a aplaudat din toată inima. "Spiriduşul din Cluj" a susţinut unul dintre cele mai inspirate şi mai bune recitaluri ale sale. "Mânzul galactic", cum obişnuieşte să-i spună unui prieten, este o expresie care i se potriveşte lui Imi. S-o onoreze sănătos şi de acum încolo!
N-ai fi crezut că după seara a doua se mai putea adăuga ceva. Şi totuşi, vorba lui G.B Shaw, un miracol este ceva imposibil care, cu toate acestea, este posibil. A fost posibil, aşadar, să se dubleze aproape numărul spectatorilor. Nu mai aveau loc pe plajă, aşa că au intrat în mare şi au urmărit festivalul din valuri. Când a urcat Florin Chilian pe scenă (înainte de Iris), n-a vrut să cânte până nu vine lângă el Marius Tucă. Aşa că "tartorul spiritual" al festivalului, de teamă să nu compromită spectacolul, s-a conformat cuminte "şantajului". A fost aplaudat şi ovaţionat la scenă deschisă de aproximativ 20.000 de spectatori. A stat lângă "autist" doar la prima piesă, "Cântec cu haiduci", aparţinând lui Vali Sterian, maestrul lui Chilian. Marius Tucă a revenit pe scenă înainte de recitalul Iris, pe care l-a prezentat chiar el. Este imposibil de descris ce a urmat.
ECUMENISM MUZICAL. Parcă s-ar fi dezlănţuit marea sau norii, sau stelele, sau toate la un loc. Cineva răuvoitor sau arogant s-ar putea întreba ce festival e ăsta care se declară folk şi în care cântă Tudor Gheorghe, Ţapinarii, Florin Chilian, Iris şi, culmea "nonsensului", Gheorghe Zamfir. Este, metaforic vorbind, ceea ce a spus Tudor Gheorghe înainte de concert: "Folc cu «C» de la «ceapă»", adică un festival românesc care are rădăcini în muzica primordială. În ordine culturală, putem spune că, dacă FolK You! a reuşit să aducă pe aceeaşi scenă, pe aceeaşi plajă, în aceeaşi "biserică", enoriaşi ai cântecului din toate zonele muzicale - şi nu aşa, simbolic, decorativ, ci masiv, evident şi copleşitor! - , înseamnă că misiunea catartică, binefăcătoare a muzicii şi-a atins pe deplin scopul. Secesiunile, feudele crenelate ale genurilor şi-au deschis porţile şi s-au întâlnit în câmp deschis, pe plaja de la Vama Veche. Nu pentru a se război, ci pentru a încinge o horă mistică. Iată că ecumenismul muzical s-a realizat, la Folk You! - Florian Pittiş, mult înaintea ecumenismului religios pe care creştinismul instituţional se chinuie de zeci de ani să-l pună în fapt. "Quod erat demonstrandum" - ar putea spune, mulţumit, Marius Tucă.
MULŢUMIRI
Acum, când Folk You! 2009 a devenit deja o amintire minunată, deschidem lista cu mulţumiri. Aşadar, mulţumim domnului primar Cornel Urdea, domnului consilier Bogdan Voicu, şefului Postului de Poliţie Limanu, Ion Vătăşelu, Jandarmeriei mobile Constanţa, Apelor Române Constanţa, firmei de pază Shelter Security, blogger-ilor de folk ce ne-au ajutat să curăţăm "sala", echipei "Folk Frate!", lui Horaţiu Şerb de la "Papa la Şoni" - căruia îi spunem: "Jos pălăria!" Mulţumim Corneliei Bărbat, mulţumim lui Bogdan Pavel, mulţumim localnicilor pentru înţelegere, mulţumim tuturor oamenilor care au venit la Folk You! şi fără de care festivalul n-ar fi existat. De asemenea, mulţumim partenerilor noştri, sponsorilor şi Casei de producţie Intercont Music pentru CD-urile şi DVD-urile cu muzică bună pe care le-au oferit cadeţilor. Mai mulţumim lui Dumnezeu că a ţinut departe de Folk You! ploile şi furtunile!
Echipa Jurnalului Naţional n-a fost mare, a avut doar un suflet mare, cu care s-a putut organiza un eveniment magnific ce nu va fi uitat prea curând: Dana Andronie, Andreea Marcu (un copil cu o mână de fier), Eliza Leşeanu, Miron Manega, Claudia Dăboveanu, Dragoş Stoica, Lucian Bogatu, Andrei Blădulescu, Mihaela Stănescu, Maria Bănică, Costin Ilin, Ciprian Morega, Nelu Stan, Marian Murgu, Nelu Parezan.
Citește pe Antena3.ro