Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Berea la PET e cea mai ieftina solu-tie pentru potolirea setei de nave-tist. Calatorul nu bea niciodata sin-gur, asa ca bidonul circula printre prieteni si colegi de serviciu, impreuna cu povestile lor.
O moleseala generala bantuie Gara de Sud din Ploiesti intr-o seara oarecare de iunie. Cateva trenuri trandave asteapta la aceasta ora o specie de calatori: navetistii. Un fel de neamuri pe sine, prin venele carora curge duios dusca de bere. O gurita? Un ranjet stirb se iteste din dosul geamului slinos al personalului de Mizil, garat pe linia a cincea. Doua buze se tuguie intr-o bezea zoita de clabuci de bere. Tt... tt... Surasul hodorog priponit pe bancheta de aceeasi teapa reinvie momentul zero al publicitatii autohtone - Titan Ice! Inc-o dusca. Berea-i calda... De la etaj ninge. Ptiu! Coji imbibate in scuipati se astern ca o mocheta pe peronul garii, pe noi, pe culoarele compartimentelor, zboara in aer, cad in decolteuri paroase de maiou tetra, se asaza ca margaritarele in chica valvoi, la picioarele rontaitorilor, peste tot! Priviri goale scurse fara identitate printre liniile cu iz de fier incins si praf doinesc dezacordat "La vie toujours parshive". Jalea expresiei se estompeaza ca un curcubeu inecat in bidoane cu bere lipite ca magnetii de mainile navetistilor fara chef. Metabolismul lor proceseaza dupa cadenta decorticarii si a inghititurilor licorii de malt si hamei. Am incercat sa ne deghizam si noi in pasageri obisnuiti. Am dat gres. Navetistii ne-au citit dintr-o privire si intorc capetele dupa noi ca pe plaja dupa fotografii cu maimute. Ne uitasem legitimatiile: bidonul cu bere si buzunarele indesate cu seminte. La fiecare geam, ca o emblema, sta cate o sticla cu lichid de astamparat setea. Euforia lipseste, paharele de plastic golite unul dupa altul sunt doar preludiu pentru inflacararea de acasa. Pentru ce-o fi ea. Niste numere stampilate pe locomotiva, ca pe-o placa comemorativa, imi spun ca trenul e de-o varsta cu mine. CALATORIA. Megafoanele suna. Mecanicul trage sforile manetelor si zmeul hodorogit se urneste icnind. Intarziatii sar peste linii ca la proba de 100 de metri garduri, sticlele le salta in sacose, semintele se scurg din buzunare. Se da startul oficial. Kilometri incep sa fie cronometrati dupa gradatia bidonului cu lichid bahic. Sticle mici, sticle mari, pline, deja ingurgitate, sar in ritmul clantanitului macazelor, se innoada printre picioare ca vita pe araci. Caldura mare! In vagoane miroase a tutun puturos, a transpiratie si a toalete de ti se desfunda nasul de iuteala. In primul compartiment, Gheorghe Dinu si colegul lui impart doua bidoane. Normal, cu bere! Pe-o raza de cinci vagoane sunt cei mai veseli calatori. Nu-s abtiguiti, daâ viata-i frumoasa si lor le e sete. Lucreaza in constructii, se castiga binisor, acasa-i asteapta nevestele, patroana-i frumusica si-a dracului. Pretentioasa, domnâle!Citește pe Antena3.ro
 |
VORBA CANTECULUI. "Ia mai toarna un paharel..." |
