Sfintirea locului cu vraja folkului

Daca exista inefabil, atunci ceea ce s-a petrecut joi spre vineri la Gura Portitei nu poate fi descris in cuvinte. Magie la un capat de lume reala. "Vorbele-mi sunt goale", cum spune cantecul. Si totusi o sa-ncerc...

Sa fi fost linistea de neinteles a marii, dupa o calatorie cu vaporasul de o ora pe lacul Razelm? Faptul ca Gura Portitei e un tarm sarutat dintr-un foc de-o apa dulce si de alta sarata? Sau ideea ca vocile Nicai, Tatianei si Magdei nu s-au mai impletit pe aceeasi scena de vreo 20 de ani?

CLOPOTELUL. De n-am fi avut o minte calata pe a contabiliza numarul firelor de nisip din clepsidra vietii, noaptea asta ne-ar fi intors prin anii ’80, cand Nica era vocea de clopotel a cenaclului "Flacara", iar Tatiana Stepa si Magdalena Puscas se numeau simplu "Partaj". Dar v-am spus, sentimentul e ca la Gura Portitei orice e posibil. "Injuratura" "Folk You!" a avut un efect imediat, de trimitere la originile muzicii si poeziei destinate numai sufletului. Am uitat ca exista silicoane, fese date cu tot soiul de unsori, vedete confectionate peste noapte, zgomote grotesti... Pana si marea a tacut, sa le asculte pe acelea pe care le-a asteptat, rabdatoare. Iar ele au venit si au cantat cu toata fiinta lor. Prima chemata, Nica Zaharia. Cu emotii pe care abia si le mai putea stapani, Nica a urcat pe o scena romaneasca dupa o pauza muzicala de 15 ani si un exil la Antipozi de cinci ani. Mi-a marturisit ca nu se astepta sa fie primita cu atata caldura de public. Public? Eu le-as zice prieteni celor care au cantat cu ea "Galbena gutuie, dulce-amaruie/ Lampa la fereastra, toata iarna noastra", un cantec-simbol al generatiei ei. Nica a revenit din Australia acum o luna, impreuna cu fetita ei, Nanda, si s-a stabilit la Iasi, unde am reperat-o. E foarte bucuroasa sa cante iarasi pentru romani. Nu zice ca-ntre straini i-a mers rau, da’ tot mai bine-i acasa. A cantat putin si profund. De emotie, nu si-a auzit chitara, doar i-a intuit acordurile. Versuri de Blaga, Paunescu, o poeta chineza... Si "o incercare literara proprie", cum si-a prezentat, timid, ultima compozitie. "Cand l-ai cunoscut pe Blaga, parca nu-ti mai vine sa te dai poet..." Daca ati ratat-o pe Nica la Gura Portitei, no problem: o vedeti si-o auziti din nou asta seara, la Costinesti, in compania vechilor si bunilor ei prieteni, Tavi Bud si Emilian Onciu. Atunci vor canta si Dinu Olarasu si Florin Chilian. Grija mare, nu-i confundati...

BASM CU ZANE. De confundat, eu, personal, n-as putea confunda vocile Tatianei Stepa si Magdei Puscas cu ale altcuiva. Atat de diferite si atat de bine se completeaza... Poate si-au gresit vremea incarnarii si "luxul" de a fi amandoua femei. Atat de aproape de cer si de perfectiune ne-au adus "Durerea femeiasca" si "Lumea de 20 de ani". O varsta comuna, la care au ajuns toti cei care devenisera una cu nisipul, cu marea, cu scoicile, cu muzica si poezia. Tatiana Stepa a considerat ca pe piesa "Copaci fara padure" trebuie sa se desparta de noi "in aceasta seara, in aceasta vara si-n aceasta viata". Noi suntem convinsi ca nu ne vom desparti prea curand, dar chiar daca am face-o, pana si Dumnezeu ar fi uimit de cat de bogati si fericiti am fost cu totii. Daca nu va vine a crede, accesati www.radio3net.ro si veti vedea si auzi ceea ceea ce-am simtit la Gura Portitei. "Partaj"-ul de-altadata n-a fost un balon de sapun. Vocile lor, poezia si muzica o dovedesc. Fiecare spectacol isi are publicul lui. Zanele de pe scena n-au fost lasate sa plece de un "public de regi", cum a spus Motu Pittis, care voiau ca basmul sa nu se sfarseasca. Acordurile lor au incetat mult dupa miezul noptii, dar vraja a ramas. Tatiana m-a intrebat, pe la 2:00 noaptea, pe cand mergeam spere Jurilovca, strabatand lacul Razelm, care seara de folk mi-a placut mai mult, din cate am trait pan-acum. As fi avut vreun motiv s-o "perii"? "Asta", i-am raspuns. "E foarte simplu, este noaptea mea", asa cum spusese ea mai devreme.

OMAGIU INFLACARAT

Pentru prima oara de cand a demarat ideea "Folk You! Folk de tabara", la Gura Portitei s-a aprins un foc de tabara. Unul adevarat, cum a fost intalnirea noastra de-acolo. Un foc simbolizand tortele aprinse in sufletele noastre de glasurile fetelor. Valvatai jucause pe altarul muzicii si poeziei. In ciuda tantarilor pe care i-au inghitit cantand, "ar fi fost mai bine sa cantam cu botnite", cum a spus cu umor Magda Puscas, folkistele nu se mai dadeau duse. Publicul ruga "nu plecati, nu plecati!", iar ele cantau iar si iar. Vesnicul debutant intr-ale flokului, Walter (foto), le-a adus un omagiu la inceputul serii, pe scena, si la final, langa focul de tabara.