Lăutarii goiceni sunt oameni cu zeci de ani de activitate artistică in spate. De nunţi, botezuri şi cumetrii, nici nu mai incape vorba. Toată Oltenia ii cunoaşte şi ii apreciază, ba ii şi cheamă oltenii să-i bine dispună...
Bani nu cer aşa de mulţi, şi oricum ii merită pănă la ultimul leu. Fiecare dintre cei patru mari goiceni are căte o poveste interesantă şi... plină de muzică.
Gheorghe Gigea are 72 de ani. Este cel mai in vărstă lăutar. Ştie să cănte la cimpoi, caval, fluier, ocarină, saxofon şi taragot. A invăţat meserie de la Marin Chisăr, de la tatăl său şi de la fratele bunicului său, toţi instrumentişti de mare valoare. Muşat Tudor are şi el 70 de ani. Solist vocal şi chitarist.
CĂNTĂ LA NUNŢI DE LA 16 ANI. "Cănt muzică populară. Căntece bătrăneşti, balade." Are vreo 50-60 de piese in repertoriu.
viorist, contrabasist. Marin Gigea, vioristul, este fiul lui Gheorghe Gigea. I-a plăcut mai mult vioara decăt instrumentele tatălui său. Este primul lăutar din familie "cu şcoală". A făcut liceul şi Şcoala Populară de Artă. A fost timp de trei ani dirijorul fostului Ansamblu "Nicolae Bălcescu".
Dorel Zamfir, contrabasist. A căntat la mai multe ansambluri populare. La Electroputere, la CFR, la Dor Călător... "Căntă cu noi la nunţi, la botezuri. A invăţat să cănte de la tatăl lui. Care a fost tot contrabasist. Vedeţi dumneavoastră, la noi, la Goicea, sunt foarte multe familii cu tradiţie in lăutărie", explică Marin Stărcu, şeful tarafului.