Trezită din bătaie cu parfum pe la nas

de Carmen Preotesoiu | 04 Noi 2009 • 00:00

Fiona a venit în România pentru a-şi urma bărbatul. Intelectual, om cinstit şi întreprinzător. Bărbatul ideal, după cum părea a fi la prima vedere. Femeia are 26 de ani şi locuieşte pe tărâm străin ei de patru ani. Din dragoste pentru soţul său. N-ar fi crezut că va mânca bătaie de-ndată ce va apărea vreo ceartă între ei.

"Pe certificatul de naştere al fetiţei mele nu apare numele meu corect. Aşa că din această cauză nu am putut să plec în ţara mea de baştină, pentru a-mi vizita familia. I-am cerut în nenumărate rânduri soţului meu să mergem să remediem situaţia. S-a împotrivit de fiecare dată. Ba, mai mult, nu mă mai lăsa să ies din casă. Prieteni nu am reuşit să îmi fac în acest timp, tot din cauza lui şi a familiei lui. Nu mă lăsau să ies din casă. Ajunsesem să fiu, într-un fel, femeie de serviciu pentru ei, mai ales pentru sora lui, care nu făcea nimic în casă. De fiecare dată când îi spuneam toate aceste lucruri bărbatului meu, el îmi vorbea urât, se răstea la mine şi îmi mai trăgea şi câteva palme", povesteşte Fiona întâmplări care au făcut-o să se îngrozească şi să se teamă de bărbaţi.

Priveşte cu drag la copila sa de nici 2 ani. Părul cârlionţat şi ochii negri i-a împrumutat de la mama. Îi zâmbeşte trist. Fiona a ajuns la centru după o bătaie soră cu moartea. Fratele său a găsit pe internet adresa Fundaţiei ADRA, iar reprezentanţii ei au reuşit să o ajute imediat. Aici are parte de două mese calde şi de o cameră unde locuieşte cu fiica sa. De asemenea, nu lipseşte nici consilierea psihologică şi juridică.

"Am simţit că pot să respir din nou aici. Am depus actele de divorţ. Nu mai pot sta cu el. Pentru că nu se poate discuta cu el. Acum mă ameninţă că vrea să îmi ia copilul. De fapt, îmi spune că nu-i pasă dacă mă întorc în ţara mea, nu contează, totul e să nu plec cu fetiţa. Nu ştiu cum o să fac. El are foarte multe relaţii, eu nu cunosc pe nimeni. Am încredere că cei de la Fundaţia ADRA mă vor ajuta cu sfaturi, cu avocat", îşi spune temerea femeia.

CU MÂINILE LEGATE, ASCUNSĂ ÎNTR-UN COLŢ
Din cauza nenumăratelor certuri şi ţipete, vecinii au anunţat de câteva ori Poliţia. Ulterior însă, ei au primit ameninţări din partea soţului violent. Oamenii s-au potolit, spre mulţumirea şi satisfacţia bărbatului. Într-o seară, bărbatul a dat drumul tare la muzică şi a început să bată la Fiona ca la fasole.

"Fără vreun motiv anume. Pur şi simplu, aşa i-a venit", spune femeia. Poliţia a sosit, anunţată de un vecin mai curajos, care încă mai crede în dreptate şi în Justiţia română. Bărbatul a răspuns tacticos la uşă, i-a poftit în casă pe poliţişti, le-a spus că dă un mic chef şi că îşi cere scuze pentru gălăgie, folosind un ton calm şi sigur, de parcă lucrurile erau întocmai aşa cum spunea el.

În realitate, în timpul acesta, Fiona stătea cu mâinile legate, ascunsă într-un colţ. Poliţiştii au plecat. Bătaia ce a urmat a fost şi mai dură. Ca să o poată trezi din starea de leşin în care fusese adusă, membrii familiei i-au dat cu parfum pe la nas. "S-a întâmplat să mă sune sora mea chiar când eram bătută. Am răspuns şi am strigat în receptor: «Ajutorrr». Mi-a închis el repede telefonul. Sora mea a sunat la ambasadă, a făcut nu ştiu câte demersuri pentru a putea să mă scoată din ţară."

AJUTOR PE INTERNET
"Am avut numai beţe în roate. Nu am mai putut sta în acea casă, mai ales că soacra mea este foarte dură şi renumită pentru cât de violentă şi de părtinitoare poate fi. Mi-e frică. Nu ştiu ce voi face. Cea mai mare dorinţă a mea este să pot pleca acasă, la părinţii mei." Fionei i-au trecut vânătăile. Deşi se află de puţin timp la noi în ţară, şi-a dat seama cât de puţin se face pentru femeile abuzate.

"Centrele, şi mai ales adăposturile, sunt foarte puţine. Am căutat pe internet de mai multe ori ajutor, dar nu am ştiut încotro să o iau. La început mi-a fost teamă. Mă gândeam să nu afle. M-ar fi omorât în bătaie. Apoi am observat că adăposturile sunt puţine, au locuri limitate, am aflat cu greu un număr de telefon. Ar trebui să se facă mai multă mediatizare. Când eşti bătut, când ai un copil în braţe, când frica e imensă şi nici nu ştii încotro să o iei, e cumplit. Am avut noroc că am ajuns aici. Am căpătat o altă perspectivă de a vedea lucrurile."