Acum o suta de ani, Ro-mania era cuprinsa de parjolul rascoalei ce a transformat in scrum, deopotriva, conace bo-ieresti si bordeie tara-nesti. In cenusa se as-cund fapte istorice con-troversate si misterioase. Jurnalul National va invita intr-o calatorie in timp si spatiu, pe parcursul careia vom descoperi ce s-a intamplat cu satul romanesc in ultima suta de ani. Cercetam trecutul, exploram prezentul, anticipam viitorul.
Acum 100 de ani, pe vremea asta, lumea satului romanesc fierbea. Mamaliga a explodat la Flamanzi, in nordul tarii. Scanteia a fost la 8 februarie 1907. Flacarile rascoalei s-au intins in toata Moldova, timp de o luna. La 9 martie, razmerita a intrat in Muntenia, la 12 martie a cuprins si Oltenia. La sfarsitul lui martie, rascoala s-a potolit, lasand in urma scrum si multe cruci.
A fost un fenomen social plin de paradoxuri, la granita a doua lumi care cautau sa se inteleaga si sa se accepte reciproc. Lumea satului romanesc se ciocnise violent de capitalismul salbatic. Statul modern facuse un salt politic urias in numai cateva decenii, de la Cuza la finele domniei lui Carol I. Satul nu se miscase prea mult: agricultura era nerentabila, forta de munca, in surplus, educatia si sanatatea nu avansasera mult fata de Evul Mediu. Prea bine a observat cu amaraciune, in primavara lui 1907, blajinul si ironicul Caragiale ca ni se daduse un stat fara a avea o societate: "Fireste dar ca recentele rascoale ale maselor taranesti, care au luat proportiile unei hotarate revolutiuni teroriste, aproape ale unui crunt razboi civil, trebuia sa provoace in Europa emotiune si uimire. Cine insa cunoaste ca noi de aproape organele acestui stat si functionarea lor se mira acuma nu de ce s-a intamplat, ci cum de n-a izbucnit mai devreme acest enorm scandal public. In adevar, poate ca in nici un alt stat nu exista atata extravaganta deosebire intre realitate si aparenta, intre fiinta si masca".
PARADOXURI. Romania inceputului de secol XX era un taram al contrastelor. Si faptele consemnate in vremea Rascoalei sunt greu de inteles, abunda de contradictii si bizarerii. La Flamanzi, scanteia revoltei taranesti a fost o miscare clar antisemita, justa si neviolenta. Revendicarile pasnice au fost indreptate impotriva arendasilor trustului Fischer, care administrau mosiile lui Sturdza. Acestia incalcasera flagrant invoielile, starnindu-i in mod nepermis pe tarani, iar statul nu putea actiona legal impotriva lor. Urmatoarele tulburari s-au inregistrat insa la oras, in Botosani, unde mahalagiii au devastat pravaliile si au pus pe goana negustorii evrei. In zeci de comune, rasculatii s-au potolit de indata ce arendasul sau boierul a semnat invoielile. In multe altele, satenii au respins cu forta rasculati din sate vecine care venisera sa "exporte" rascoala. Au fost nu putine cazuri cand carciumarii evrei au alimentat furia populara cu butoaie de rachie. Sau cand rascoala a poposit in pivnita conacului boieresc, de unde greutatile vietii la sat s-au vazut mai putin apasatoare. Documentele vremii au retinut, de asemenea, instigari dovedite ale unor cercuri politice din interiorul tarii, dar si ale unor grupari revolutionare din tarile vecine, alimentand scenarii despre conspiratii impotriva regimului politic din Romania. In sudul tarii, rasculatii s-au dedat la salbaticii inexplicabile, reprimate cu multa violenta. Asupra satelor, armata a tras cu tunurile. Insa canonadele faceau 4, 6, 8 victime, ceea ce inseamna ca nu se tragea in oameni, ci asupra caselor, iar victimele erau incidentale.
Regimurile politice au avut grija sa manevreze potrivit interesului consemnarile despre rascoala. In martie 1907, guvernul conservator a fost inlocuit de cel liberal. Ulterior s-a infiintat un partid bazat pe electoratul satesc. Socialistii si comunistii au cautat sa amplifice caracterul social, de clasa, al miscarii taranesti, facand complet uitate caracterul antisemit si instigarile dinafara tarii. Istoriile oficiale au acreditat fantasmaticul bilant de 11.000 de morti, desi oricat ai aduna numarul mortilor din fiecare sat nu-ti da nici macar a zecea parte.
INTREBARI. Se implinesc, asadar, 100 de ani de la un eveniment istoric consumat la rascruce de epoci, inca neelucidat pe deplin. Pentru noi, curiozitatea de a afla mai multe despre Rascoala de la 1907 este un pretext pentru a redescoperi lumea satului romanesc si de a-i urmari evolutia de un secol. Ce s-a ales de mosii si de urmasii boierilor, de ce mai sunt si azi bordeie, cum le-au furat comunistii taranilor pamantul si de ce acum taranii nu mai stiu ce sa faca cu el, acestea sunt intrebari carora le vom cauta raspuns in calatoria noastra prin locurile parjolite candva de rascoala. Vom cauta, in aceasta iarna nefiresc de blanda, "poienile lui Iocan", unde ne vom hrani din intelepciunea si bunul-simt taranesc. Acolo unde mai este, pentru ca, iata, nici taranii nu mai sunt ce-au fost. In fond, de ce nu-s in stare oamenii sa-si cultive pamantul in tara lor si merg sa-l cultive la capatul celalalt al continentului? Vom afla cum se face politica la tara si ii vom convinge pe cei care nu cred asta ca Romania inseamna mult mai mult decat se vede de la portile Bucurestiului. Punand intrebari despre trecut, vom gasi poate raspunsuri pentru viitor. Un viitor european, de buna seama.
CALATORIE. Cercetand prin sate si targuri istoria locurilor si viata prezenta, nu planuim sa rescriem in ziar, un manual de istorie. Elaborarea unui manual presupune sa ai din capul locului o ideologie si un punct de vedere in jurul caruia autorii croseteaza faptele si insaileaza intelesurile acestora. Doar curiosi sa aflam cat mai multe si promitem sa va starnim curiozitatea, invitandu-va intr-o calatorie spatio-temporala cum n-ati mai vazut.
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
