L-a vazut mort pe Stalin

CV DE MILITIAN - Vasile Stoian a copilarit cu nepotul maresalului Antonescu Vasile Stoian a copilarit cu nepotul maresalului Antonescu. A visat sa zboare, dar a ajuns militian. L-a cunoscut pe Labis, dar il iubeste pe Ion Pillat. Uniforma i-a insuflat batranului dragostea de patrie si i-a adus o pensie de 17 milioane de lei.

RITM. Militianul Vasile Stoian, cel care are la activ 35 de ani de anchete si de marturisiri, iubeste poezia

Fostul militian Vasile Stoian (77 de ani) isi traieste batranetile alaturi de sotia sa Eufrosina, de cainele Oscar si de pisica Tasha, pe care i-ar scoate mai des la plimbare, daca ar mai putea sa se miste ca in tinerete. S-a nascut in 1928, in satul Stefanesti, judetul Arges, intr-o familie saraca: "Tata era un amarat de factor postal, iar mama era casnica", dar parintii au reusit sa-l dea la scoala, si baiatul nu i-a dezamagit, in fiecare an fiind premiant. Din acest motiv a fost ales de directorul scolii "sa-i tie de urat" nepotului lui Antonescu, a carui mama locuia in acelasi sat. Trei ani si-a petrecut Vasile vacantele cu Miuca, nepotul maresalului si spune ca de la el a invatat sa se comporte civilizat. "Daca acasa faceam o mamaliga mare in tuci si o taiam cu sfoara pe o masa uzata, la Miuca beam cafea cu lapte si foloseam tacamuri". Prietenia celor doi a tinut pana in 1938, cand Vasile a fost mutat la Scoala de baieti nr. 2 din Pitesti. "Dupa razboi nu l-am mai cautat, desi stiam ca e la Brasov, inginer constructor de masini".

VISAM SA ZBOR. Scoala din Pitesti era una elevata, cu invatatori alesi. Vasile era poreclit "taranoiul", "dar aveam mintea ascutita si eram premiant". Cand a sosit timpul sa dea la liceu, tatal l-a inscris la Scoala Tehnica Aeronautica Medias, pentru ca aici totul era gratis - avea uniforma, mancare si profesori de limbi straine. "Ca orice copil, visam sa zbor. La aceasta scoala, viata era mai elevata, era curatenie in dormitoare si garderoba avea un loc fix", povesteste Vasile, fascinat si acum de disciplina militara. Inca mai pastreaza, la intrarea in casa, placuta de email gravata cu numele sau, care i-a stat la capul patului in anii de scoala. "Placuta are 66 de ani, nici o valoare materiala, ci una sentimentala foarte mare".

EXEMPLU. De la Miuca, nepotul maresalului Antonescu, a invatat sa se poarte

Razboiul a spulberat insa visul copilului de a zbura, deoarece tatal lui Vasile a fost mobilizat in Basarabia, iar baiatul a fost transferat la un liceu teoretic din Balti. Tanarul a invatat limba rusa si nu poate uita cum se faceau cumparaturile peste Prut, in cantitati uriase: miere la butoi si cate opt pasari o data. Totul era foarte ieftin si exista si "o zi de baut" in care cu cinci lei puteau sa stea toata ziua intr-o crasma, sa se veseleasca. Familia Stoian a stat acolo trei ani, dupa care s-a intors inapoi, la Stefanesti.

BOMBARDAMENTE. Conditiile de supravietuire erau aspre in 1947 si Vasile s-a angajat la o firma romano-suedeza de constructii de drumuri. Intr-o zi a fost mobilizat, alaturi de ceilalti muncitori, la podurile de peste Arges si Raul Doamnei, care erau in pericol de bombardament. Cand a ajuns acolo, imaginile vazute de Vasile au avut asupra lui acelasi impact ca un obuz: "Era iadul: capete azvarlite si mutilate, intestine ca beteala atarnau din plopi. Mi se parea ca e sfarsitul lumii. Stiam ca urmeaza sa vina mai mult". Si a vrut sa fuga impreuna cu un grup de tineri in Legiunea franceza. Cei de la ambasada le-au spus insa ca, daca vor sa lupte, sa se inscrie in armata aliatului sovietic. "Rusii erau inculti si alcoolici. Am baut odata cu ei pana am cazut. Si n-am vrut sa mai plec".

VINUL LUI BRATIANU. A organizat insa Tineretul Progresist Muncitoresc, "caci la tara, comunistii nu-si gaseau adepti" si, in 1948, a ajuns secretar judetean al tineretului muscelean, povesteste semet Vasile. Una din primele lui sarcini a fost sa faca o adunare in care "sa prezinte viitorul"; iar el, "liderul", a gasit locul cel mai potrivit in care tineretul patriot sa se adune cu carutele, din toate cele 12 comune din imprejurimi: mosia lui Dinu Bratianu. Acesta fusese arestat cu un an inainte, insa locuia tot acolo, pazit de doi agenti.

Dupa ce a tinut un discurs, Vasile a respectat "indicatiile primite de la judet" si i-a cerut lui Bratianu sa doneze bani pentru viitorul tineretului progresist. "El insa mi-a facut morala, a zis ca banii sunt in banca, dar ca imi poate plati in produse". Si s-au dus tinerii in pivnita lui Bratianu si s-au pricopsit cu cinci vadre de vin (50 de litri). Din zecile de butoaie insa l-au ales pe cel mai prost, povesteste Vasile si rade de pacaleala patita.

MOARTEA LUI STALIN. Mai tarziu, Stoian a ajuns in functia de secretar judetean al Uniunii Tineretului Muncitoresc, unde a stat pana a fost trimis in armata, in 1950, in cadrul militiei. In doar cinci luni a ajuns sublocotenent, in anul urmator a fost numit sef de directie, iar in ’53 a ajuns seful primului lot de ofiteri, care a plecat pentru specializare la Moscova. Era acolo cand Stalin a murit si a participat la funeralii. Ca sa ajunga la tribuna, sa observe parada militara, Vasile a trebuit sa treaca de opt cordoane de jandarmi. "Era plin de infractori, ii gratiasera pe toti."

REGRET. Intors in tara, Stoian a fost numit sef al regiunii Suceava. Aici l-a cunoscut pe poetul Nicolae Labis. "Cum sa nu fii patruns pana in febra existentei de versurile sale, imi placeau pana si versurile lui pentru PCR", spune Vasile. Cand se gandeste la poet, Stoian isi aduce aminte "de o sarcina ingrata de la securitate", pe care a avut-o in acea zona, la Manastira Slatioara. Trebuia sa aresteze un preot care "incalcase dispozitiile" si hirotonisise pe ritul ortodox vechi mai multi diaconi. Portile lacasului sfant erau insa pazite de zeci de carute cu credinciosi. Ca sa-l scoata pe preot din manastire, i-a transmis vorba ca "parohia il cheama la Falticeni sa-i comunice ceva la telefon". Si preotul a fost arestat. "Nu eu am conceput planul asta. Eu l-am chemat la telefon cu buna credinta; si am crezut ce spun", spune el si lasa privirea in jos.

EMIL BOTNARAS. La sfarsitul lui ’58, Stoian a fost mutat la Bucuresti, ca sef de serviciu. Se subordona ministrului Apararii Nationale, Emil Botnaras, "primul si ultimul om care a refuzat sa fie inmormantat la Mausoleul din Parcul Carol". Vasile l-a intalnit la o conferinta anuala, cand ministrul i-a marturisit ca "nu vrea ca intr-o zi oasele sa-i fie aruncate". In 1964, Stoian si-a scris demisia din Militie, deoarece in CV-ul sau, pe vremea aceea sub forma de eseu intins pe cateva pagini, cineva scrisese ca el a facut scoala de parasutism "din spirit de aventura". "Eram dezgustat", spune Vasile. Acest lucru l-a ajutat insa sa ajunga profesor, caci ministrul de Interne i-a refuzat demisia si i-a dat functia de loctiitor la scoala de Militie de la Oltenita. A predat cativa ani economie criminalistica si, inainte sa iasa la pensie, chiar s-a remarcat printr-un caz rezolvat, niste falsificatori de vinuri. "In plus, mai aveam opt procese penale inaintate", spune Vasile, explicand ca acest lucru era o mare realizare.

BATRANETE SI INTERNET. Vasile si sotia sa nu vor sa vorbeasca despre povestea lor de iubire. Spun ca "nu trebuie sa o cunoasca o tara intreaga". Au doi copii, un baiat si o fata, si trei nepoti. Fiica s-a casatorit in America; n-au fost niciodata la ea, dar vorbesc in fiecare zi pe Internet.

El are o pensie de 17 milioane, sotia una de trei, dar banii nu le-ajung cand trebuie sa plateasca intretinerea pentru un apartament cu trei camere, Internet si doua telefoane. Vasile citeste mult si este un mare admirator al versurilor lui Ion Pillat, "pline de patriotism". Nu ne lasa pana nu ne demonstreaza, si recita, ridicand bratul drept in aer: "Las altora tot globul terestru ca pe o minge/ Eu am ramas in paza izvorului strabun/ Ca sa culeg cu ochii livezile de prun/ Cand alb Negoiul toamna, de ceruri se atinge".

CARIERA

"Am stat peste 35 de ani in Militie. Unii cred ca am fost tortionar, dar in acesti ani eu am primit mai multa bataie decat am dat. Eu am folosit forta doar in doua ocazii" - Vasile Stoian, fost militian

SPAIMA CRIMINALULUI

Stoian l-a cunoscut pe Ramaru, cel care a violat si ucis sapte femei. Spune despre el ca era "frumos si inteligent". I-a citit jurnalul, care i-a demonstrat lui Vasile ca Ramaru nu era nebun, facea totul cu premeditare. I se tragea din copilarie, cand, intr-o excursie pe malul Oltului, Ramaru s-a lipit de niste colege si a fost palmuit. Stoian a asistat la executia criminalului, legat de un salcam, cu ochii acoperiti, invartindu-se in jurul copacului de frica glontului ce avea sa-l nimiceasca.