x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Campaniile Jurnalul Viata mea e un roman "Oriunde merg, cant ca artist roman"

"Oriunde merg, cant ca artist roman"

05 Noi 2004   •   00:00

VIATA MEA E UN ROMAN
Aura Urziceanu a acceptat sa ne impartaseasca extraordinara poveste a vietii ei, de la primii pasi in muzica la concertele de la Carnegie Hall. TALENT - Aura Urziceanu: I-au admirat vocea Duke Ellington, Sarah Vaughn, Ella Fitzgerald

Aura Urziceanu a revenit in Romania dupa 12 ani de absenta. A fost in juriul Festivalului "Cerbul de Aur", a cantat la Festivalul de Jazz de la Bucuresti. La inceputul acestei saptamani, cantareata a primit din partea presedintelui Ion Iliescu Ordinul "Meritul Cultural" in grad de Ofiter. Aura a acceptat sa ne impartaseasca extraordinara poveste a vietii ei, de la primii pasi in muzica la concertele de la Carnegie Hall.
IRINA MUNTEANU

DEDICARE. Bucuria cea mai mare a Aurei Urziceanu este in continuare cantecul
ELEGANTA. Aurei i-a placut mereu sa fie cocheta, atat pe strada cat si pe scena
Mica de statura, imbracata in roz aprins, cu unghiile in aceeasi culoare, degaja energie, optimism si, nu in ultimul rand, bunatate. Anii au trecut peste chipul ei fara sa lase prea multe urme. O invitam la o intoarcere - in timp si spatiu - pe "cheiul garlei", cum spune ea insasi, prin zona Nerva Traian din Bucuresti. Acolo s-a nascut si a copilarit Aura Urziceanu. Tatal era violonist in Orchestra Simfonica a Radioului si profesor de vioara la Scoala de Muzica nr.1. Fetita de sase ani invata sa cante la acelasi instrument, alaturi de fratele ei, George Urziceanu, devenit un violonist cunoscut. Si baletul o fascina in aceeasi masura. "Aveam talent, dar un accident la gamba nu m-a lasat sa continuu", spune Aura acum, fara nici un pic de regret in glas. Pe la 16 ani a abandonat complet si vioara, care ii manca prea mult timp si ii impunea o disciplina dura. Descoperise "cantul", care-i lasa o libertate extraordinara de exprimare. "Am fost dotata cu un auz armonic deosebit si cu simt ritmic. Abordasem muzica usoara, un gen simplu. Auzeam in cap linia melodica, dar nu era suficient pentru mine. Plecand de la armonia din spatele liniei melodice, am inceput sa creez alte melodii." Fetita era o eleva silitoare, avea note bune la scoala, dar era deja indragostita de muzica. A descoperit aceasta "formidabila insula", unde s-a "retras" pentru tot restul vietii.
1980
1981
PERMANENTA. 1986. Moda s-a schimbat, vocea Aurei a ramas aceeasi
IMPLINIRE. E fericita ca fiul ei Elia i-a mostenit talentul muzical

DUKE ELLINGTON. Site-ul de internet al Aurei Urziceanu e www.auraborealis.net. O intrebam de ce "borealis". "Totdeauna, in strainatate, mi se greseste numele, ne explica ea. «Urziceanu» era scris gresit sau pronuntat gresit. Atunci am incercat sa scurtez, sa spun «Urzi» sau «Ursi». Pe urma am ramas cu «Aura», dar acest nume era prea scurt. Cineva din grupul meu de prieteni a zis: «Aura borealis». A fost un compliment alaturarea ideii de «aurora boreala» cu vocea mea, care are un registru foarte acut."

Vocea de neconfundat a Aurei i-a impresionat pe mii de oameni. Printre ei, muzicieni celebri ca Duke Ellington, Sarah Vaughn, Ella Fitzgerald.

Vorbind despre Duke, chipul Aurei e inundat de lumina. Iar bucuria ei de a fi trait in preajma acestui gigant al jazz-ului se transmite celor din jur. "L-am cunoscut pe Duke in ultimii lui trei ani de viata. A fost cea mai bogata perioada din cariera mea. Am invatat foarte multe de la el. Era un om bland, intelept, stia sa-i respecte pe semeni. Emana o putere sufleteasca fantastica." S-au cunoscut intamplator. Aura era in Canada, cu contract intr-un club de jazz din Winnipeg. Avea in jur de 20 de ani. Duke a dat un concert in oras si a venit sa manance la acel club. Aura si-a tinut spectacolul fara sa stie cine e in public. A fost invitata la masa lui Duke, care a felicitat-o si a vrut sa stie de ce nationalitate e. A rugat-o sa-i spuna cateva cuvinte in romaneste. "Eram foarte emotionata, mi se muiasera picioarele si transpirasem." Cantareata l-a invatat pe Duke sa spuna "va iubesc ca un nebun", si asa si-a incheiat Duke concertul pe care l-a avut la Bucuresti, multa vreme mai tarziu.

Au cantat impreuna a doua zi. "Te rog sa improvizezi si sa creezi linii melodice cu ce auzi", i-a spus Duke Aurei. In urma acelor auditii, Ellington i-a oferit romancei un contract. Un contract pe viata. Interpreta a trebuit sa se decida pe loc, dar n-a regretat nici o clipa hotararea luata. Nu-si mai aminteste exact cat castiga la un concert, era o suma modesta. "Dar as fi platit eu sa cant cu Duke. Am invatat de la el sa fiu eu insami. M-a incurajat mereu si mi-a dat incredere in mine."

IN STRAINATATE. Cantareata isi doreste ca romanii sa inteleaga ca ea nu a fugit din Romania. A iesit prima oara din tara pentru un concert in Uniunea Sovietica. Avea 17 ani. Au urmat calatorii in Israel si Germania, prin intermediul unei agentii de impresariat romanesti. Se intampla pe la sfarsitul anilor ’60, cand regimul comunist inca permitea iesirea in strainatate a artistilor. Aura platea un comision acestei agentii, care era aproximativ 30% din totalul castigurilor. Cineva de la televiziunea canadiana a vazut-o la televizor, in Germania, si asa a ajuns Aura in Canada. Initial pentru o perioada de doua saptamani, care apoi s-a prelungit cateva luni. In 1969 castiga 250 de dolari canadieni pe seara, o suma considerabila pentru acea vreme. "Mi-era dor de mama. Nu stiam engleza, dar am invatat singura. Noaptea, dupa concert, pana pe la doua, stateam cu o carte din care lipseau primele pagini si invatam gramatica si vocabularul limbii engleze." Cand l-a intalnit pe Ron Rully, Aura se descurca binisor in limba locului. Ron era baterist, conducea o formatie de jazz si i-a facut Aurei o impresie fantastica. "Mi-a placut cum a batut si a condus orchestra. Ne-am indragostit, ne-am casatorit si imediat a venit si copilul, Elia."

FOLCLOR. De ce a ales sa cante in strainatate si nu aici? "Eu voiam sa cant in fiecare zi. Or, in Romania nu erau cluburi de jazz. Ce as fi putut face? Dadeam maximum doua concerte pe an in Bucuresti, la care se mai adaugau cinci-sase in tara. In strainatate aveam posibilitatea sa cant in fiecare zi." A plecat din tara impinsa de dragostea pentru cantec, dar iubirea Aurei pentru tara in care s-a nascut a ramas aceeasi. Marturiseste ca iubeste muntii si aerul Romaniei. Si muzica traditionala pe care a facut-o sa ajunga peste tot in lume. "Mi-e dor de casa cu cerdac", "Bun e vinul, ghiurghiuliul", "Mi-am pus busuioc in par", "Sanie cu zurgalai" au ajuns in Europa si peste Ocean in ritmuri de jazz.

SACRIFICII. Pentru a-si mentine vocea, Aura nu are un regim special. "Nu m-am bebelit niciodata, adica nu mi-am facut griji deosebite pentru voce. Beau rece, de inghetata, intr-adevar, n-am fost indragostita, dar nu e o problema daca mai mananc uneori. Cand zbor, evit sa vorbesc, pentru a-mi odihni glasul." A fumat pentru scurt timp, "cu prietenele", dar s-a lasat repede. Ca oricarui om, i se intampla si ei sa faca o laringita, sa aiba febra, sa ia un virus. Dar contractele trebuie onorate si i s-a intamplat sa intre racita pe scena.

Una din zilele obisnuite ale interpretei ar putea arata asa: se urca la Los Angeles in avion si calatoreste pana la Tokyo. La aeroport se intalneste cu grupul de ziaristi si fotoreporteri, apoi merge la sala, unde pregateste sunetul si face o mica repetitie. Urmeaza concertul. Tarziu in noapte ajunge la hotel, unde se odihneste pentru a putea a doua zi sa o ia de la capat. Nu e un program usor, iar "mersul cu avionul si mai ales mancarea din avion sunt un adevarat chin". Nu e singurul sacrificiu pe care l-a facut pentru a-si urma vocatia. Isi aminteste ca fiul ei era mic, avea vreo trei ani si a suferit o operatie. "Operatia reusise si sotul meu era langa copil. Eu nu. Aveam un contract si nu mi-am amanat concertul."

IN CANADA. Acum, Aura locuieste intr-o casa la vreo 60 de kilometri de Toronto. A avut o casa mare chiar in oras, dar a preferat sa renunte la ea dupa ce fiul ei a crescut si s-a mutat la Londra. O mare perioada din viata ei, pana pe la mijlocul anilor ’80, nu apuca sa stea mai mult de o luna pe an acasa. Calatorea, daruindu-le bucurie iubitorilor de jazz din toata lumea. Cand se intorcea, o intampina cu dragoste un caine-lup, Swing, primit de la fratele ei, din Romania. Dupa ce Swing a murit, pentru ca se atasase foarte mult de el Aura nu a mai vrut alt animal de casa.

In clipele de ragaz, intre turnee, Aurei ii place sa asculte muzica clasica, sa citeasca un roman, sa vada o comedie cu Louis de Funes. N-a mai avut vacanta de foarte multa vreme. "Poate acum, venind in Romania, sunt in vacanta. Am nevoie de odihna, sa nu trebuiasca sa ma uit pe ceas si pe agenda. Adevarul e ca imi doresc mai mult sa cant decat sa plec in vacanta!", spune, razand. Sotul ei o mai ameninta uneori ca o sa o rapeasca doua saptamani, pentru un concediu adevarat. Isi doreste sa revada Italia, tarile scandinave, Australia.

MODA. In fiecare an isi improspateaza repertoriul. Uneori compune ea insasi. "Sa fii original e o lege, daca esti artist. Iar muzica de jazz iti da o libertate de exprimare extraordinara". Nu are gesturi obligatorii inainte de un concert. "Uneori insa imi fac cruce si ma rog la Dumnezeu". Tinutele de scena sunt neaparat elegante. Aurei i-a placut mereu sa se ingrijeasca, sa fie cocheta. "M-am respectat pe mine. Iubesc bijuteriile foarte mult. Imi place sa-mi schimb culoarea la par - am fost si bruneta, si blonda, si roscata. Ma imbrac in negru, dar si in culori vioaie, care-mi influenteaza in bine starea de spirit".

Nu ar renunta la accesorii in nici o imprejurare. Isi aminteste de o intamplare amuzanta. "Eram la mare, sotul meu si baiatul erau in apa. Trebuia sa ajungem undeva, intarziaseram. Si am intrat in apa dupa ei asa cum eram, cu pantofii cu toc, cu palarie si manusi". Si-a adaptat tinuta in functie de moda, dar si de ce-i venea bine. La fel a schimbat mai multe parfumuri. Iar acum marturiseste ca ii place "Pleasures", de la Est...e Lauder.

PROIECTE. Aura Urziceanu va parasi curand Romania. Are concerte la New York, la Chicago si in Brazilia, o tara a carei muzica o iubeste. "Brazilienii spun ca am cu siguranta si ceva sange de-al lor, pentru ca le interpretez prea bine cantecele - samba, bossa nova". Spera sa revina in patria natala anul viitor, pentru a realiza un proiect foarte drag. Aura isi doreste sa le cante romanilor la Sala Palatului, unde vor canta alaturi de ea sotul si fiul ei Elia, care "canta, compune, orchestreaza, are talent pentru muzica".

BOREALIS

"Totdeauna, in strainatate mi se greseste numele, ne explica ea. «Urziceanu» era scris gresit sau pronuntat gresit. Atunci am incercat sa scurtez, sa spun «Urzi» sau «Ursi». Pe urma am ramas cu «Aura», dar acest nume era prea scurt. Cineva din grupul meu de prieteni a zis: «Aura borealis». A fost un compliment alaturarea ideii de «aurora boreala» cu vocea mea, care are un registru foarte acut"

DUKE

"L-am cunoscut pe Duke in ultimii lui trei ani de viata. A fost cea mai bogata perioada din cariera mea. Am invatat foarte multe de la el. Era un om bland, intelept, stia sa-i respecte pe semeni. Emana o putere sufleteasca fantastica. Am invatat de la el sa fiu eu insami. M-a incurajat mereu si mi-a dat incredere in mine"

GASTRONOMICE

"In Romania mancam greu carnita cu cartofi prajiti. Apoi am invatat ca e mai bine sa combini carnita cu legume si salate. Daca nu adaugi cartofi si paine, te poti silfidiza. Adica poti slabi. Sotul meu m-a invatat sa gatesc ochiuri, salate, gratare. Tata nu a considerat necesar sa stiu sa fac si mancare. El ma indemna sa cant si sa invat limbi straine" - Aura Urziceanu, interpreta de jazz

PLACERI
Aura nu e mofturoasa la mancare. Ii plac mititeii, creierul pan..., salatele si muraturile. "In Romania mancam greu carnita cu cartofi prajiti. Apoi am invatat ca e mai bine sa combini carnita cu legume si salate. Daca nu adaugi cartofi si paine te poti silfidiza. Adica poti slabi." Nu prea are timp sa gateasca, dar face cu placere salata de vinete, cu ceapa sau cu usturoi. "Sotul meu m-a invatat sa gatesc ochiuri, salate, gratare. Tata nu a considerat necesar sa stiu sa fac si mancare. El ma indemna sa cant si sa invat limbi straine. Asa am ajuns sa cunosc franceza si germana. Mai tarziu am invatat si portugheza." Fiului Aurei ii plac ardeii umpluti pe care i-i pregateste Ron, sotul cantaretei. Ultimele ei descoperiri in materie de gastronomie sunt ciorbele de legume, cu varza si mult patrunjel.

INCEPUTUL
A debutat la radio, cu un cantec intitulat "Vreau sa cant si eu la televizor". Avea doar 13 ani cand a fost luata de violonistul Jean Ionescu si dusa la aceasta prima inregistrare. Un an mai tarziu, George Grigoriu a ajutat-o sa apara la Televiziune "pe viu". A interpretat "Soarele e-ndragostit de Mamaia", care a devenit un slagar de mare succes. Aura a luat lectii de muzica de la tatal ei. Un alt mentor i-a fost Iancs Körössy, care a aranjat pentru ea "Rapsodia Romana" a lui George Enescu. "Acest cantec este una dintre marcile mele muzicale", spune Aura.

PREMIU
A raspuns mereu atunci cand i-a fost cerut ajutorul de catre colegii din tara. A revenit in Romania in 1971, la solicitarea lui George Sbarcea, pentru a pregati participarea Romaniei la un concurs in Belgia. "Am luat zece pe linie si am adus Cupa Europei acasa. Am fost declarata «Cantareata Festivalului» si am primit un inel cu diamant, nu foarte mare, dar pe care l-am purtat multi ani cu placere". Aura a ramas prietena cu colegele de generatie. "Vorbim cand revin in tara, dar uneori timpul e foarte scurt. Acum cateva zile m-am revazut cu Corina (n.r. - Chiriac), am felicitat-o pentru emisiunea ei".
×