x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Istoria ca telenovela - Legionarii, cercetati la surse

0
Autor: Ion Cristoiu 27 Ian 2006 - 00:00
Aranjandu-mi cartile din biblioteca, imi cade in mana volumul lui Ion Coja, "Legionarii nostri". Nerabdator, ca si cum as fi dat peste partea a doua a unui serial politist, ma asez la birou si o consum in mai putin de o ora.
Aranjandu-mi cartile din biblioteca, imi cade in mana volumul lui Ion Coja, "Legionarii nostri". Nerabdator, ca si cum as fi dat peste partea a doua a unui serial politist, ma asez la birou si o consum in mai putin de o ora. E aparuta prin 1997 si cuprinde articole publicate in "Vremea" si "Totusi iubirea". Gasesc si cateva polemici duse in "Dilema" cu Zigu Ornea si Nicolae Cajal. Confruntarile lui Ion Coja ma conving inca o data de riscurile enorme ale intreprinderii mele de a scrie o carte despre Corneliu Zelea Codreanu. Cu toate ca si-a luat toate precautiile, insi agresivi s-au napustit asupra lui, rastalmacindu-i scrisul, etichetandu-l in fel si chip, cenzurandu-l cand risca sa fie doveditor. Cateva din punctele de vedere ale lui Ion Coja le impartasesc si eu. Desigur, fara nota nationalista data de autor.

Cred si eu, astfel, ca in dezbaterea publica de azi trebuie sa luam in considerare si argumentele Miscarii Legionare. Nu neaparat pentru a ni le insusi, deoarece multe dintre ele sunt suspecte, ci pentru a le combate si, eventual, pentru a le introduce in tezele noastre ca un imblanzitor al asprimii. Cred si eu, asemenea lui Ion Coja, ca Miscarea Legionara si-a datorat succesul de masa antipoliticianismului definitoriu. Mi se pare insa ca autorul exagereaza in efortul de a nega antisemitismul Organizatiei. Desigur, acest antisemitism nu e singular in epoca. A.C. Cuza, Octavian Goga, Nicolae Iorga sunt la fel de deplasati cand vorbesc de "jidani". Asta nu inseamna insa ca "Pentru legionari" n-are explicatii aiuristice din perspectiva obsesiei antisemite a lui Codreanu. Cat despre antipoliticianism, mi se pare o fortare a doctrinei sa afirmi, precum Ion Coja, ca autorul "Carticicai sefului de cuib" a fost un democrat.

Imi atrage atentia insa polemica dusa cu Zigu Ornea in chestiunea Circularei din 28 martie 1938. Textul e dat de Zigu Ornea in serialul din "Dilema" drept exemplu al violentei Capitanului. Atacandu-l pe Iorga, textul are astfel de formulari:

"Ma marginesc a va da in putine cuvinte mirsavia celui ce se pretinde Apostolul Neamului, ba mai mult, e si ministru de stat. Va intreb: mai puteti tolera strigoii astia?, batrinii astia cu creierul uscat de vremuri? Mai vine si sinistra comedie jucata de acesti manechini ( trebuie sa stiti ca altii ii manevreaza), comedia asta e aranjarea Insulei Serpilor. Trebuie sa stie ei ca o intreaga generatie nu poate fi indepartata si mai degraba o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni batrini."

Argumentand printr-o observatie a lui Dan Dungaciu, Ion Coja sustine ca respectiva circulara e falsa. Zigu Ornea raspunde, invocand "Lumea romaneasca" din 18 aprilie 1938. In replica refuzata de "Dilema", Ion Coja noteaza ca publicatia era subventionata de Siguranta. Din acest schimb de amabilitati se vede clar slabiciunea celor doi combatanti. Nici unul dintre ei n-a aprofundat subiectul pana in panzele albe, n-a mers la documentele originale, n-a verificat datele cu minutiozitatea unui detectiv. Zigu Ornea a scris despre Miscarea Legionara bizuindu-se exclusiv pe exploatarea presei interbelice. Aceasta a fost insa - asa cum stiu acum - parte din complotul pentru lichidarea fizica si morala a lui Codreanu. Circulara din 28 martie 1938 e publicata nu numai de "Lumea romaneasca", fituica lui Zaharia Stancu si George Macovescu, subventionata de Siguranta, dar si de alte ziare, inclusiv de "Universul" in cadrul campaniei de presa vizand pregatirea publicului pentru Marele Proces. N-o putem lua drept sigura pariind pe presa vremii. Nici Ion Coja n-a aprofundat chestiunea. De aceeea, raspunsul lui e firav, bazat pe bun simt si inspirat din cele spuse de legionarii supravietuitori. Eu, care stiu stilul Capitanului, pot spune spune ca, intr-adevar, Circulara e apocrifa. Spre deosebire de alti fruntasi legionari - Nicolae Totu, Zizi Cantacuzino - C.Z. Codreanu evita violentele de limbaj, vecine cu injuratura, precum cele din textul ce i se atribuie. De altfel, in Dosarele de Siguranta, care aduna si Circulare apocrife, documentul nu se afla. Publicarea lui in presa aparuta pe 17 aprilie 1938, datata 18 aprilie 1938, e o subtila diversiune a lui Armand Calinescu pentru a-l hotari pe Iorga sa mearga inainte cu Procesul. Nu intamplator, desi comentariul se refera la Miron Cristea, Circulara il vizeaza pe N. Iorga, poreclit "Apostol al Neamului". E atat de huliganica, incat irascibilul savant nu putea decat sa sara in sus de revolta!

Ma conving inca o data: si legionarii trebuie cercetati la surse.

NIMIC NU SE PIERDE

APRILIE 1935. Palatul Cotroceni. Regina Maria pozeaza sculptoritei Militza Petrascu pentru un bust

LUMEA PRIN CARE TREC

Obsesia Ceausescu

Scrie Dinu Sararu in "Ciocoii noi cu bodyguard", despre felul cum pleaca de undeva Coriolan Pomposu, intruchipare a politicianului postdecembrist:
"... si a iesit ca titirezul, cum face el cind se grabeste dintr-o data si ne lasa pe toti in urma".
Cel ce asculta relatarea observa de indata:
"Nu numai el face asa, toti fac asa. Astia care au ajuns sefi, si Ica Gorun acesta, mai ales, si generalul Dorobantu si toti si aia mai mici, toti il imita pe raposat. E un circ sa-i vezi cum le-a intrat la toti in suflet ticurile".

Notatie extraordinara! Intr-adevar, toti politicienii pripasiti prin timpurile postdecembriste il copie fara sa vrea pe Nicolae Ceausescu. Dinu Sararu e doar scriitor. Cand intr-o emisiune TV, il pun sa-mi explice de ce-l repeta actualii pe Fostul, n-o poate face. Ocoleste raspunsul printr-o anecdota.
Si, totusi, faptul merita o abordare serioasa. Pentru ca-n aceasta imitare a lui Ceausescu se gaseste explicata o intreaga realitate a tranzitiei romanesti. Fostul conducator e o prezenta in constiintele tuturor - inclusiv ale celor care-l injura - , deoarece a detinut puterea absoluta. Fata de el, nu numai cei care i-au fost supusi, dar si care nu i-au fost, ajungand la maturitate abia dupa ce sotii Ceausescu sfarsisera la zidul cazarmii de la Targoviste, pastreaza o admiratie colorata de invidie. Prin puterea detinuta, prin taina in care traia, determinata de sistemul dictatorial, Ceausescu e o aspiratie secreta a tuturor politicienilor de azi. Si nu pentru ca acestia sunt politicieni de stea neocomunista, ci pentru ca sunt politicieni.

Un politician n-ar fi politician, ci orice altceva, cofetareasa, de exemplu, daca n-ar visa ca intr-un timp, candva, sa fie stapan absolut. Sau altfel spus, Stapanul.

BARFE

Truda corecturii

De fiecare data cand scot o noua carte, ma blestem pentru ideea de a ma ocupa de istorie. Dupa faza initiala - cea a scrisului dintr-un foc, a scrisului creator - vin fazele finisarii. Corectura, cel putin, e o munca de salahor. Desi manuscrisul a trecut prin cateva corecturi - inclusiv una facuta de profesionisti - la forma pentru tipar descopar sute de greseli. In eseul O alcatuire de mucava, Frontul Renasterii, Recunoasterea Nationalei, in loc de 30 decembrie 1925, urma sa apara 30 ianuarie 1926, ceeea ce rasturna totul cu fundu-n sus. Decizia lui Ferdinand de a-l dezmosteni pe Carol al II-lea nu putea fi luata in 30 ianuarie 1926, la o luna aproape de la Consiliul de Coroana din 4 ianuarie 1926, cand aventurierul Print a fost dezmostenit.
Cumplita e apoi confruntarea citatelor din manuscris cu textul original. Sovai indelung asupra formulelor arhaice din text. Sa le actualizez? Sa le las asa? Ca sa nu mai spun ca putine sunt citatele care sa nu cuprinda diferente fata de textul din carte. Pentru ca nu mai stiu unde am pus manuscrisul-martor, cel cu citatele trase la xerox, trebuie sa merg la carte. Asta inseamna rascoliri prin biblioteca harababurisita, scotociri prin gramezile de volume din jurul biroului.
Mult mai rau, la fiecare corectura simt nevoia sa mai stilizez, sa mai adaug ceva. Forma data la tipar s-a dus dracului! Va trebui tehnoredactata din nou.

P.S. Chiar acum, cand corectam prima forma dactilografiata, am descoperit ca in loc de 30 decembrie 1925, fusese batut 30 decembrie 1929.

SECOLUL XX

1984. La tribuna din Piata Rosie, Constantin Cernenko, cardiac si suferind de plamani. Ultimul secretar general al PCUS inainte de Gorbaciov
Citeşte mai multe despre:   istoria ca telenovela,   coja,   zigu ornea

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de