Jar şi Amândoi, romanele care compun sumarul volumului de faţă, sunt, orice s-ar spune, romane ale lui Liviu Rebreanu. Autorul lui Ion nu era altul când le-a scris, chiar dacă putem admite scăderi ale artei sale. Să le punem alături, pentru comparaţie, nu doar cu punctele de maxim ale creaţiei sale, ci şi cu alte romane din epocă şi vom observa că ambele valorează, după vorba consacrată, puţin când le contemplăm, mult când le comparăm. Jar şi mai ales Amândoi nu apar ca opere de plan secund, ci ca realizari în afinitate cu finalităţile propuse, fiind excelente în zona în care autorul le-a plasat prin intenţiile sale încă de la început. Există posibilitatea de a vedea opera lui Liviu Rebreanu ca pe o piramidă structurată ca o consecinţă a unei ierarhizări ce depinde în primul rând de prestigiul temelor. Dar există şi un model alternativ, care poate invoca o dispunere după un model atomic, universal, în care particulele “mari” şi “mici” participă, conform specificului lor, la echilibrul structural al substanţei.
HORIA GARBEA