Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În acest proces, un document este adesea tratat cu superficialitate, deși poate influența semnificativ atât costul de utilizare al locuinței, cât și valoarea ei pe piață.
Este vorba despre certificatul energetic, cunoscut în legislație ca certificat de performanță energetică a clădirii.
Dincolo de obligativitatea sa legală, certificatul energetic conține informații concrete despre modul în care se comportă o clădire din punct de vedere al consumului de energie: unde se pierde căldura, cât costă funcționarea ei pe an și ce măsuri ar putea face diferența între o locuință eficientă și una care generează facturi mari.
Clădirile NZEB al căror consum de energie este aproape egal cu zero: un standard deja obligatoriu
Înainte de a vorbi despre certificatul energetic ca atare, este util să înțelegem contextul în care acesta funcționează astăzi.
Legea nr. 372/2005 privind performanța energetică a clădirilor, republicată și actualizată, a introdus în România obligativitatea unui standard ambițios pentru construcțiile noi: clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero, denumite în literatura de specialitate și prin acronimul NZEB.
Conform art. 17 din lege, clădirile noi pentru care recepția la terminarea lucrărilor se efectuează în baza autorizației de construire emise începând cu 31 decembrie 2020 trebuie să fie clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.
Pentru clădirile noi din proprietatea sau administrarea autorităților publice, această obligație a intrat în vigoare mai devreme, din 31 decembrie 2018.
O clădire care respectă acest standard are o performanță energetică foarte ridicată, iar consumul său de energie este acoperit în proporție de cel puțin 30% din surse regenerabile, conform prevederilor legii.
Aceasta înseamnă, în practică, o anvelopă termică bine izolată, tâmplărie performantă, sisteme de ventilație cu recuperare de căldură și, de regulă, surse proprii de energie regenerabilă, panouri fotovoltaice, panouri solare termice sau pompă de căldură.
O clădire care îndeplinește cu adevărat cerințele va obține un certificat de clasă A sau A+, cu un consum specific de energie primară sub pragurile stabilite prin metodologia de calcul aprobată la nivel național.
Pentru clădirile existente, standardul nu este obligatoriu în mod direct, însă Legea nr. 372/2005 prevede că, în cazul renovărilor majore, adică al lucrărilor al căror cost depășește 25% din valoarea de impozitare a clădirii, performanța energetică trebuie îmbunătățită pentru a satisface cerințele stabilite în metodologie, în măsura în care acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic, funcțional și economic.
Ce este, concret, certificatul energetic
Certificatul de performanță energetică a clădirii este un document tehnic oficial elaborat de un auditor energetic pentru clădiri, atestat de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.
Acesta evaluează nivelul de consum de energie al unei clădiri sau al unei unități de clădire și clasifică imobilul pe o scară de la A+ la G, în funcție de consumul anual specific de energie primară, exprimat în kWh/m2/an.
Pe lângă clasa energetică, certificatul include:
- consumul anual calculat pentru încălzire, răcire, apă caldă menajeră, ventilație și iluminat;
- emisiile echivalent CO2 asociate consumului de energie, exprimate în kg/m2/an;
- caracteristicile termice ale elementelor de anvelopă: pereți exteriori, ferestre, acoperiș, planșee spre exterior sau spre spații neîncălzite;
- eficiența sistemelor tehnice instalate: încălzire, răcire, ventilație, preparare apă caldă;
- recomandări concrete pentru îmbunătățirea performanței energetice, cu estimări ale economiilor posibile.
Calculele sunt efectuate conform unei metodologii naționale aprobate prin ordin de ministru, bazată pe standarde europene.
Documentul nu este o opinie subiectivă, ci rezultatul unui calcul tehnic standardizat.
Când este obligatoriu certificatul energetic
Legea nr. 372/2005 stabilește clar situațiile în care certificatul energetic este obligatoriu:
- la vânzarea oricărei clădiri sau unități de clădire, indiferent de suprafață sau destinație;
- la închirierea oricărei clădiri sau unități de clădire;
- la finalizarea construcției unei clădiri noi, obligatoriu la recepția la terminarea lucrărilor;
- la executarea unor lucrări de renovare majoră la o clădire existentă;
- pentru clădirile cu suprafața utilă de peste 250 m2 aflate în proprietatea sau administrarea autorităților publice și frecvent vizitate de public.
Proprietarul este cel care are obligația de a pune certificatul la dispoziția potențialului cumpărător sau chiriaș înainte de încheierea contractului.
La autentificarea actului de vânzare-cumpărare, notarul solicită prezentarea acestui document.
Contractele încheiate fără respectarea acestei obligații (existența certificatului energetic) sunt supuse nulității relative, potrivit prevederilor Codului civil.
Valabilitatea unui certificat energetic este de 10 ani de la data emiterii, cu excepția situației în care se efectuează lucrări de renovare majoră care modifică consumurile energetice ale clădirii. În acel caz, este necesar un certificat nou.
Cine poate elabora un certificat energetic
Dreptul de a elabora certificate de performanță energetică aparține exclusiv auditorilor energetici pentru clădiri, atestați de Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației.
Există două grade profesionale:
- Gradul II permite elaborarea certificatelor exclusiv pentru clădiri rezidențiale individuale (case/vile) și unități din clădiri de locuit colective (blocuri de locuințe);
- Gradul I conferă dreptul de a elabora certificate pentru orice tip de clădire, inclusiv spații comerciale, birouri, hoteluri, clădiri industriale sau instituționale.
Diferența este importantă mai ales pentru proprietarii de spații nerezidențiale.
Cum influențează certificatul energetic valoarea unui imobil
Piața imobiliară din România a evoluat în direcția unui interes tot mai mare al cumpărătorilor față de costurile de utilizare ale locuinței.
Facturile la energie au crescut semnificativ în ultimii ani, iar perspectiva unor cheltuieli lunare ridicate influențează tot mai mult decizia de cumpărare.
O proprietate cu clasă energetică superioară se vinde, în general, mai rapid și la un preț mai bun decât una cu performanță energetică slabă, la suprafețe comparabile și în aceeași zonă.
Cumpărătorul informat știe că diferența de preț de achiziție poate fi recuperată în timp relativ scurt prin economii la facturile de încălzire și răcire.
Recomandările din certificat reprezintă, totodată, o hartă a investițiilor posibile.
Dacă intenționați să renovați un imobil achiziționat, această secțiune va indica, pe baza calculelor auditorului, măsurile cu cel mai bun raport cost-beneficiu: termoizolarea fațadei, înlocuirea tâmplăriei, modernizarea sistemului de încălzire sau montarea unor panouri fotovoltaice.
Certificatul energetic nu este o formalitate birocratică, ci un document care, interpretat corect, oferă informații reale despre o clădire și despre costurile pe care aceasta le va genera în timp, tratați-l ca atare.
Citește pe Antena3.ro
