Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fiu al unui general creol viteaz (la rândul lui fiu nelegitim al unui marchiz) și al fiicei unui hangiu, Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa în orășelul francez Villers-Cotterêts. Originile povestitorului de istorioare galante sunt legate de rodul unei aventuri (și căsătorii) consumate în colonia Saint-Domingue, locul de naștere al tatălui. Alintat în epocă „Contele negru”, Thomas-Alexandre Davy de la Pailleterie s-a născut în 1762, ca fiu al unei negrese sclave și al unui marchiz normand mărunt. Crescut de la 12 ani de bunicii materni, Thomas-Alexandre, viitorul tată al lui Alexandre Dumas, a fost luat la 18 ani în Franța de propriul părinte, unde a primit educația cuvenită unui nobil, fie el și neînsemnat.
General la 30 de ani
Când a decis să se înroleze în armată, Thomas-Alexandre a făcut-o folosind numele mamei, Dumas, pentru a evita bârfele ce-ar fi putut păta onoarea familiei marchizului. Profitând de efectele Revoluției Franceze (1789) - care a răsturnat ierarhiile rigide specifice Franței Vechiului Regim -, dar și de abilitățile dovedite în lupte, excentricul Thomas-Alexandre a înaintat în grad. „Cutezanța și iscusința de care a dat dovadă Dumas în campaniile militare din Vendée, Italia și Egipt i-au adus gradul de general cu puțin timp înainte să împlinească 31 de ani”, nota istoricul Simon Sebag Montefiore în volumul colectiv Titani ai istoriei. Giganți care ne-au modelat lumea (Litera, 2019).
Un provincial mulatru și zgomotos sosește la Paris
Cariera strălucită a celui poreclit „Contele negru” avea însă să pălească nemeritat. În 1802, când Napoleon l-a însărcinat cu înăbușirea în sânge a răscoalei sclavilor din colonia natală Saint-Domingue, intransigentul general a refuzat ordinul. Nervos, Bonaparte l-a aruncat pe Thomas-Alexandre în dizgrație. Retras la țară, în fieful soției, la Villers-Cotterêts, ofițerul de culoare nu și-a mai revenit niciodată din șocul deciziei dure a lui Napoleon. De altfel avea să moară după doar patru ani de inactivitate, lăsând în urmă o văduvă frumoasă și doi copii mici, un fiu și o fiică. Fiul, ați ghicit, avea să poarte numele Dumas pe cele mai înalte culmi ale celebrității. Dar nu prin intermediul tăișului sabiei, ca părintele dispărut prematur, ci prin ascuțimea penei de scris.
Citește pe Antena3.ro
Noroc chior cu ducele de Orléans
„Când tânărul Alexandre Dumas a ajuns la Paris, provincialul mulatru și zgomotos - doar își moștenise tatăl - a fost luat în râs din cauza părului său creț și blond și a hainelor demodate. Prietenii de odinioară ai tatălui său s-au făcut nevăzuți când Alexandre le-a adresat rugăminți de a fi luat sub protecția lor. Doar un noroc neașteptat a împiedicat înjositoarea întoarcere la țară”, mai consemna Simon Sebag Montefiore în studiul amintit. În cea a constat norocul lui Dumas? În propria-i valoare, de fapt. Apreciat pentru caligrafia frumoasă, Alexandre l-a impresionat pe ducele de Orléans (viitorul rege Ludovic Filip, 1830-1848), care l-a angajat ca funcționar la propria curte. A fost lovitura vieții pentru visătorul vlăstar al sclavilor din Saint-Domingue. Plătit bine și cu timp berechet la dispoziție, Alexandre Dumas s-a apucat de scris, convins că poveștile îi vor aduce faimă și avere.
Două „bombe” în același timp
„Și a avut dreptate”, afirma istoricul Simon Sebag Montefiore. În 1829, piesa de teatru Henric al III-lea și curtea sa l-a transformat pe Dumas dintr-un copist anonim într-un scriitor promițător. „«Regele romanului romantic», așa cum s-a autointitulat Alexandre Dumas, a oferit publicului o formă magică de escapism. Personajele lui luptau, plângeau, iubeau și mureau pe scenă cu pasiune. Spectatorii erau în extaz în momentele culminante ale pieselor lui”, mai aprecia Montefiore. Nici când a încercat romanul n-a dat greș. Cum „Cei trei muschetari” și „Contele de Monte Cristo” au fost scrise și au apărut simultan, fiind publicate zilnic părți din aceste povestiri, comentariile și nerăbdarea cu care erau devorate au încins toată societatea pariziană, de la cei mai săraci la cei mai avuți.
Țintă a caricaturilor rasiste
„La apogeul succesului - comenta Montefiore -, Dumas era steaua literară a Parisului. Chipul lui era prins în gravuri și medalioane. Camera lui de lucru era plină de flori de la admiratori/admiratoare, mulțimi de simpatizanți înghesuindu-se să-i calce pragul. Înfășurat în pelerine extravagante, urmat de animale de companie bizare și de un interminabil șir de amante fermecătoare, Alexandre Dumas nu era scutit însă de răutăți”. Țintă a caricaturilor, multe rasiste, creatorul „Reginei Margot” n-a făcut niciodată parte din Academia Franceză, bastionul artistic al Hexagonului. A fost atacat în scris de rivali mărunți, principala acuzație vizând metoda de lucru a lui Dumas, care folosea colaboratori la elaborarea romanelor.
Folosea sclavi literari
Într-adevăr, bărbatul creol cu imaginație debordantă plătea asistenți care întreprindeau cercetări pe tema subiectului ales sau schițe de roman. Cel care făcea însă posibilă vraja literară era, în ciuda criticilor literari invidioși, chiar țărănoiul scăpătat din Villers-Cotterêts. „Îmbrăcat în jiletcă - mai evidenția Simon Sebag Montefiore -, scria frenetic și injecta romantismul, suspansul și umorul care au aureolat opera sa. Dumas n-avea timp de introspecție academică. Scria ca să amuze, să încânte, să captiveze, să împrăștie deșertăciunea lumească”. A reușit.
Un castel cu nume celebru
Îmbătat de succes ca de un vin tare, Alexandre Dumas a ridicat în timpul vieții o casă impozantă, pe care a numit-o castelul Monte Cristo, în amintirea romanului care l-a umplut de bani. Viața dezordonată și cheltuielile aiuritoare l-au silit însă pe scriitor să-și scoată la vânzare bijuteria arhitectonică. Mai mult, pe patul de moarte, avea să remarce ironic: „Am venit la Paris cu 24 de franci. Mor cu exact aceeași sumă în buzunar”.
Casetă
Așa tată, așa fiu
Aproape la fel de cunoscut precum părintele său, Alexandre Dumas fiul (27 iulie 1824 - 27 noiembrie 1895), autorul romanului „Dama cu camelii”, a avut o copilărie zbuciumată. Rod al iubirii romancierului cu o croitoreasă, Catherine-Laure Labay, micuțul Alexandre a trăit vreme de șapte ani cu eticheta „copil din flori” lipită pe frunte, până când Dumas senior s-a milostivit să-l recunoască oficial. De remarcat că la doar o săptămână de la gestul firesc al tatălui scriitor, băiețelul avea să fie recunoscut și de mama croitoreasă. După o bătălie încrâncenată purtată prin tribunalele Parisului, Alexandru Dumas (fiul) a fost încredințat până la urmă tatălui. În 1848, la doar 24 de ani, devenea cunoscut în cercurile literare franceze. Cum? A publicat romanul de aventuri „Dama cu camelii”…
221 de ani se împlinesc în această vară, pe 21 iulie 2023, de la nașterea lui Alexandre Dumas
„Îi iubesc pe cei care mă iubesc”, Alexandre Dumas, scriitor
„Când tânărul Alexandre Dumas a ajuns la Paris, provincialul mulatru și zgomotos - doar își moștenise tatăl - a fost luat în râs din cauza părului său creț și blond și a hainelor demodate”, Simon Sebag Montefiore, istoric
„Dumas n-avea timp de introspecție academică. Scria ca să amuze, să încânte, să captiveze, să împrăștie deșertăciunea lumească”, Simon Sebag Montefiore, istoric
