Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce l-a mânat pe elevul lui Aristotel în luptă, ce boli i-au măcinat sănătatea și care au fost viciile acestui războinic legendar puteți desluși în continuare, într-o analiză a unuia dintre cei mai reputați psihiatri ai vremurilor noastre, francezul Patrick Lemoine.
Alexandru a trăit o copilărie bulversată de elanurile brutale ale tatălui, Filip al Macedoniei - un rege inteligent, viclean, petrecăreț afemeiat și bețiv -, și excentricitățile mamei, seducătoarea și dominatoarea Olimpia, îmblânzitoarea de șerpi. Balsamul spiritual și echilibrul în tot acest hățiș existențial au fost pentru prințul macedonean un învățat ce s-a ridicat deasupra mileniilor: Aristotel din Stagira. Și pentru ca universul intim al tânărului Alexandru să fie complet, trebuie menționată relația specială pe care fiul lui Filip a dezvoltat-o încă din adolescență cu Hefaistion, prietenul și iubitul care avea să-i fie alături până la moarte. Ce caracter au modelat toate aceste interferențe?
Ce limbă utiliza când se enerva
„Extrem de impulsiv, Alexandru era capabil atât de furii devastatoare - în sensul propriu al cuvântului, în cazul unor orașe precum Teba sau Persopolis, care au suportat consecințele -, cât și de o îngăduință neașteptată, de care au beneficiat de pildă Atena și Babilonul. Această natură duală era accentuată de un amănunt mai puțin cunoscut: când se mânia, Alexandru începea să țipe în macedoneana veche, pe când în restul timpului folosea în mod obișnuit atica, vechiul dialect grecesc vorbit în Atena și în împrejurimi, adică în Atica”.
Între Ahile și Ulise - personalitate ambivalentă
Primele observații ale psihiatrului francez Patrick Lemoine, cercetător care a elaborat un studiu interesant - „Sănătatea mentală a marilor conducători ai lumii” (Editura Trei, 2020) -, sunt completate de comentariile pe marginea obiceiului marilor familii antice de a-și inventa obârșii divine, descendențe din zei, zeițe sau semizei puternici: „Alexandru se identifica atât cu Ulise polytropos (cel cu mai multe fețe, cel șiret), cât și cu Ahile. Întreaga viață, Macedon a oscilat între cele două modele: Ahile super-eroul, petrecărețul inveterat căzut pradă alcoolismului compulsiv, și Ulise, un războinic ca o mamă grijulie, extrem de abil și inteligent. De fapt, Alexandru a combinat un model patern, Ahile, cu unul matern, Ulise. Personalitate ambivalentă!”
Citește pe Antena3.ro
Fuga de mamă
Să mai amintim, pentru a rotunji raționamentul, că Filip al II-lea se închipuia descendentul lui Hercule, iar Olimpia mlădița lui Ahile? Cu siguranță ați prins ideea. Liderii Antichității (și nu numai ei) erau convinși că atribuindu-și strămoși venerați ca zei vor fi respectați și temuți de vulgul superstițios. Convenabil, nu? Mistic, dar și practic, violent și totodată milos, idealist, dar și lucid, Alexandru Macedon și-a petrecut o mare parte din viață departe de casă, detaliu care l-a incitat pe doctorul în neuroștiințe Patrick Lemoine să speculeze liber: „Acest cuceritor și-a petrecut cea mai mare parte din viață încercând din răsputeri să-și evite mama, neîndoios prea autoritară, amenințătoare chiar. De altfel, Alexandru i-a interzis să-l urmeze în Persia, fugind de ea până în India, după mai bine de zece ani de peregrinări militare în decursul cărora soldații săi îl implorau să se întoarcă acasă cu prăzile bogate. Va fi nevoit să reprime cu asprime nenumăratele încercări de revolte ale oștilor macedonene”.
Un complex oedipian refulat
Este posibil ca această uriașă aventură în Asia a lui Alexandru Macedon să fi avut ca resort psihic (și) dorința insațiabilă de a scăpa de sub influența îmbânzitoarei de șerpi? „Să fi fost oare vorba în cazul lui Alexandru de un complex oedipian refulat? Să-i fi indus acele falusuri care se unduiau în iatacul matern teama de o castrare simbolică?”, tatona, îndrăzneț, psihiatrul Patrick Lemoine. Răspunsul a venit bine echilibrat: „Singurul lucru cert este că acest amestec complex de probleme familiale (cu un tată fascinant și înfricoșător, cu o mamă pe cât de iubitoare și iubită, pe atât de abuzivă și de autoritară și cu un al doilea tată, dascălul Aristotel) a făcut din Alexandru un personaj cu totul ieșit din comun”. Corect, dacă socotim că la nici treizeci de ani cucerise aproape jumătate din lumea cunoscută.
Ziua cu soldații, noaptea cu Herodot
Soldat de onoare, curajos până la nebunie, veșnic în fruntea falangelor sale, Alexandru îl citea seara în cort pe Herodot. Macedoneanul din Pella mergea la război însoțit de o armată de cărturari și ingineri, exemplu urmat mai târziu de piticul Napoleon Bonaparte. Spre deosebire de corsican, Alexandru și-a trăit viața la maximum. Când nu-și risca viața pe câmpurile de luptă ale Asiei ori nu-și bea mințile în orgii interminabile consumate alături de favoriți și favorite, Macedon construia orașe (a ridicat în jur de douăzeci) și temple.
Enigmele morții
Destinul i s-a frânt la doar 33 de ani, în urma unei infestări cu un virus contactat din Nil, la Alexandria. Dacă cei mai mulți istorici au validat această cauză a decesului, în opinia anatomo-patologului Philippe Charrier explicațiile morții prințului din Pella sunt mult mai complexe. Nu neagă o eventuală infiltrare a paraziților acvatici în organismul războinicului, doar că și contextualizează plauzibil: „Strămutat din punct de vedere geografic, suportând de ani buni un stil de viață nesănătos, suferind de un alcoolism cronic și de pluriparazitoză, organismul lui, deși tânăr, a cedat”. Greu de crezut că se va lămuri vreodată adevărata cauză a decesului acestui bărbat păstrat în amintirea oamenilor ca prototip al eroului antic.
Cu prințul la doctor
Psihiatrul Patrick Lemoine a propus un diagnostic interesant pentru Alexandru Macedon: „Să lămurim mai întâi ce înseamnă binge drinking. Este vorba despre consumul compulsiv de alcool. Se știe că Alexandru era un băutor înrăit și un căutător de senzații tari în contextul unui complex oedipian necontrolat și cu atât mai puțin rezolvat”. Dar de unde eticheta de alcohol binging? „Este posibil ca acest sindrom - aprecia doctorul Patrick Lemoine - să fi fost consecința unei tulburări de stres posttraumatic”. Mai pe înțelesul tuturor?
La bătaie cu părintele beat
„Tatăl său, Filip, fusese un bețiv de o rară violență și se poate ca Alexandru să fi asistat la anumite scene extrem de dure consumate între părinții săi. Mă gândesc inclusiv la abuzuri fizice și sexuale”. În 336 î. Hr. avea să se consume un episod care va marca decisiv relația dintre Alexandru și Filip. Încercând să-i impună Olimpiei statutul de a doua soție, după ce regele Macedoniei își alesese o nouă concubină oficială (care-i dăruise deja un fiu), Alexandru a reacționat apărându-și mama, dar și statutul de prinț moștenitor.
A comandat asasinarea tatălui?
Filip l-a izgonit atunci pe primul său născut, iar Alexandru s-a văzut nevoit să se refugieze la rudele mamei. Deși există izvoare scrise care atestă faptul că Filip și Alexandru s-ar fi împăcat la scurt timp după acest conflict, până la noi au fost colportate zvonuri transformate în legende potrivit cărora Alexandru și Olimpia ar fi fost implicați direct în asasinarea lui Filip al II-lea, în 336. „Copilăria și adolescența lui Macedon au fost marcate fără îndoială de traume severe, iar complicațiile tardive ale traumelor precoce sunt bine-cunoscute: impulsivitatea, teama de abandon (prin urmare, tulburarea de tip border-line), dependența de alcool, hetero - și autoagresivitatea. Genialitatea lui pe aceste linii s-a grefat”, a considerat psihiatrul Patrick Lemoine.
Tratament antiepileptic
Putea fi vindecat prințul din Pella? Într-un amuzant exercițiu de imaginație, doctorul Patrick Lemoine a încheiat: „Alexandru ar fi avut nevoie de un neurolog pentru prescrierea unui tratament antiepileptic, apoi de un psiholog comportamental specializat în dependențe. După câteva spitalizări bune, probabil ar fi fost întremat. Nu i-aș fi prescris niciun alt medicament”.
Mii de nunți
În 324 î. Hr., cu un an înainte să moară, Alexandru a oficiat o ceremonie impresionantă în cadrul căreia zece mii de soldați macedoneni și zece mii de femei persane s-au căsătorit, gest ce simboliza unirea Europei cu Asia. El însuși a luat-o de soție pe Stateira (deși era însurat și cu Roxana, fiica satrapului Oxyartes), fiica mai mare a regelui Darius al III-lea, în vreme ce prietenului și amantului său, Hefaistion, i-a impus să se însoare cu fiica mai mică a monarhului persan.
1.700 de ani se împlinesc în iunie 2023 de la moartea lui Alexandru Macedon
Alexandru, macedoneanul pătruns de tradiția greacă deopotrivă monogamă și homosexuală - cel puțin în ceea ce le privea pe elitele sale - s-a abandonat în Asia poligamiei și bisexualității”, Patrick Lemoine, psihiatru și doctor în neuroștiințe
Se știe că Alexandru era un băutor înrăit și un căutător de senzații tari în contextul unui complex oedipian necontrolat”, Patrick Lemoine, psihiatru
Complicațiile tardive ale traumelor precoce sunt impulsivitatea, teama de abandon, dependența de alcool, hetero - și autoagresivitatea. Genialitatea lui Alexandru pe aceste linii s-a grefat”, Patrick Lemoine, psihiatru
