A 25-A ORA - instigare la cultura

"La dracu’ cu lumea, la dracu’ cu brockerii, la dracu’ cu evreii. La dracu’ cu Osama. La dracu’ cu tot orasul si cu cei care locuiesc in el. La dracu’ cu…"

Cinci minute de cuvinte pline de furie spuse pe un ton linistit in compania unei muzici calme. Cinci minute in care un tanar rosteste de 30 de ori cuvantul "fuck", rezumand frustrarile unei intregi generatii.

E secventa cheie din a 25-a ora, filmul lui Spike Lee in care Edward Norton are la dispozitie o zi si o noapte ca sa se desparta de prieteni, tata, iubita si sa se pregateasca pentru sapte ani de inchisoare. 30 de injuraturi, una dupa alta, rostite in fata oglinzii, intr-un montaj ametitor.

Secventa in care te vei recunoaste si tu, cel care n-a avut niciodata probleme cu drogurile sau cu politia. Tu, cel care ai o slujba buna, dar suficient de stresanta pentru ca - macar din cand in cand - sa vrei sa o lasi balta. Tu, cel care ai multi prieteni, dar nu ai fost foarte des intr-o situatie cu adevarat extrema ca sa afli pe cati dintre ei te poti baza. Tu, cel care simti ca timpul alearga prea repede si ca ai nevoie de cel putin 25 de ore zilnic ca sa-ti duci treaba la bun sfarsit. Tu, care comunici folosindu-te de cuvintele care pentru tine sunt "limbaj obisnuit", iar pentru parinti sunt vulgaritati. Tu, cel care te revolti in carti care par scrise de o generatie de Palahniuk-i (n.m. Chuck Palahniuk e autorul romanului Fight Club), carti intunecate, violente si nelinistitoare in care-ti spui temerile si injuri, injuri, injuri.

Astazi iti fac cunostinta cu un tanar care seamana teribil cu Monty (Norton), eroul din film. A fost arestat pentru posesie de droguri, iar cand a ajuns la puscarie era deja cunoscut de toti cei din generatia lui. "Imi place sa fiu lider, in cartierul meu am invatat sa fac bani din orice", spune cel care, ca si Monty, s-a descurcat in viata, chiar daca n-a avut decat un parinte si acela mai mult plecat de acasa. "De cand ma stiu am stat in acelasi cartier, am fost obisnuit sa fiu inconjurat de fel de fel de oameni, infractiunile mereu au facut parte din cotidian", marturiseste intr-o scrisoare din inchisoare baiatul acesta care, ajutat de un prieten, in 1997 a facut celebra sintagma "baieti de cartier" cantand despre ceea ce traia zi de zi, ritmand versuri care au fost si au ramas pline de injuraturi, ca tirada eroului din film.

Astazi scriu despre Sisu, cel care sta de un an si jumatate in puscarie, cel pentru care fiecare zi are cu mult peste 25 de ore. Impreuna cu Puya are un album nou, "Foame de bani", lansat la pachet cu un scandal despre care nu se stie (inca) daca e fabricat sau real. (Se sustine ca BUG Mafia detine drepturile pentru numele trupei lor, La Familia, si ca ei nu mai pot folosi acest nume.) Oricum ar fi, faptul ca s-au folosit de acest "scandal" ca sa ajunga la public arata ca stiu exact cum sa procedeze ca mesajul sa le fie auzit.

Nu-l cunosc pe baiatul asta, nu ii ascult muzica, nu am acelasi stil de viata ca al lui, dar cred ca am ceva in comun cu el. Cum ai si tu: vreau/vrem sa razbatem. Cateodata simtim ca avem nevoie de cel putin 25 de ore pe zi ca sa reusim si cautam prieteni care sa ne ghideze.

Cu Monty (Edward Norton) te poti intalni luni seara la HBO (21:30), gandurile tovarasilor lui din Romania le poti asculta pe noul album Sisu & Puya, dar si in romanele tinerilor prozatori lansati de Polirom. Printre ei, un adevarat palahniuk local, Ionut Chiva, a carui carte - 69 - e un fel de Snuff Club.

Sunt trei intalniri diferite cu gandurile unei generatii care se lupta sa razbata si injura, injura, injura. "Daca vrei sa faci lumina, cand e pentru tine noapte/ Educa-te singur, frate, citeste-o carte", zic baietii de la Parazitii, tovarasii lui Sisu & Puya, instigand la cultura. Ceea ce iti doresc si tie, macar pentru cea de-a 25-a ora a zilei.