Academia Română / Centenar Constantin Noica

O sesiune ştiinţifică dedicată centenarului marelui filosof român Constantin Noica, organizată de Secţia de Filozofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române, va avea loc mâine în aula acestui prestigios for de cultură.

La eveniment, spune Agerpres,  şi-au anunţat participarea nume de prim plan ale filosofiei şi culturii noastre contemporane: Eugen Simion, preşedintele Secţiei de Filologie şi Literatură, Alexandru Surdu, preşedintele Secţiei de Filozofie,Teologie, Psihologie şi Pedagogie, Alexandru Zub, preşedintele Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, acad. Mircea Maliţa. Despre opera părintelui "Şcolii de la Păltiniş" vor vorbi, de asemenea: prof. univ. dr. Grigore Brâncuş, prof. univ. dr. Alexandru Boboc, prof. univ. dr. Mircea Flonta, prof. univ. Teodor Dima, membri corespondenţi ai Academiei Române, prof. univ. dr. Dimitrie Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei, şi prof. univ. dr. Andrei Dorobanţu.


Provenind dintr-o familie cu vechi rădăcini aromâne, Constantin Noica s-a născut la 12 iulie 1909, în comuna Vităneşti (judeţul Teleorman). El şi-a început gimnaziul în Bucureşti; în perioada 1924-1928 a urmat liceul "Spiru Haret" şi şi-a dat bacalaureatul în 1928. A debutat în revista liceului său, Vlăstarul, în 1927. La "Spiru Haret" l-a avut ca profesor de matematică pe Dan Barbilian, autorul "Uvedenrodelor", care semna Ion Barbu. S-a înscris la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1931, cu teza de licenţă "Problema lucrului în sine la Kant". Timp de trei ani l-a avut ca profesor pe filosoful Nae Ionescu, care a înfluenţat multe generaţii de tineri din perioada interbelică.

În anii 1932-1934, el a frecventat societatea culturală "Criterion". Toţi prietenii lui Noica de la "Criterion" - Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade - vor îmbrăţişa, mai devreme sau mai tîrziu, dar în diferite grade, cauza mişcării legionare. Totuşi, el fiind fidel ideii că lupta culturală şi nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, a refuzat să intre în mişcarea respectivă. În 1933, timp de un an de zile, a urmat cursurile Facultăţii de Matematică, iar în primăvara lui 1938 a plecat la Paris cu o bursă a statului francez, unde a stat pînă în primăvara anului următor.

În mai 1940, şi-a susţinut, la Bucureşti, doctoratul în filosofie, cu teza "Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou", iar în august acelaşi an a facut primul gest gazetăresc de rezonanţă legionară. A scos într-un singur număr revista "Adsum", pe care a scris-o toată singur şi a publicat-o din bani proprii. Este o revistă al cărei titlu era cât se poate de sugestiv: Adsum; cu alte cuvinte "Sunt aici, sunt de faţă."

A plecat la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German, în octombrie 1940. Va rămâne acolo până în 1944, participând de mai multe ori la seminarul de filosofie al profesorului Martin Heidegger, unde a mai participat şi un alt filosof român cu operă de sertar, Alexandru Dragomir. În paralel, împreună cu Constantin Floru şi Mircea Vulcănescu, a editat patru dintre cursurile universitare ale lui Nae Ionescu şi anuarul Isvoare de Filosofie.

În perioada 1949 - 1958 a avut domiciliu obligatoriu la Câmpulung-Muscel. Aici, Noica şi-a căpătat ideea filosofică şi, totodată, şi-a trasat principalele coordonate ale filosofiei sale de mai tîrziu. În 1958 Noica a fost arestat, anchetat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el au fost arestaţi toţi participanţii la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul respectiv va purta la proces numele de "grupul Noica". A executat la Jilava şase din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

Din 1965, s-a stabilit în Bucureşti, fiind angajat cercetător la Centrul de Logică. Avea drept locuinţă un apartament cu două camere, unde a ţinut seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanţi se aflau mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu). Ultimii ani din viaţă, începând cu 1975, şi i-a petrecut la Păltiniş, lângă Sibiu, locuinţa lui devenind loc de pelerinaj şi de dialog de tip socratic pentru admiratorii şi discipolii săi (v. "Jurnalul de la Păltiniş", de Gabriel Liiceanu).

S-a stins din viaţă la 4 decembrie 1987. A fost înmormîntat pe 6 decembrie 1987, la Schitul Păltiniş, după dorinţa sa, slujba fiind oficiată de un sobor de preoţi în frunte cu Mitropolitul Antonie al Ardealului. După 1989, Gabriel Liiceanu s-a ocupat de reeditarea integrală a cărţilor lui Noica.