Actorii straini, festivalurile romanesti si PrimAria Capitalei

Saptamana aceasta am trecut de la bucurie la rusine si furie. M-am bucurat foarte mult cand am aflat ca una dintre cele mai importante actrite europene, Vitoria Abril, a venit in Romania ca sa cante. Dar mi-a fost rusine cand dna Abril a fost ignorata de organizatorii Festivalului International de Film B-ucharEst si s-a trezit la ora 10 seara in Hotelul Capsa, la o conferinta de presa inexistenta. Tot asa cum mi-a fost rusine cand, o ora mai tarziu, la conferinta de presa realizata ad-hoc erau 5 jurnalisti care (cu o singura exceptie, un domn elegant care i-a adus flori actritei) nu stiau mare lucru despre doamna eleganta din fata lor.

Cand am trecut de rusine, m-a apucat furia. Festivalul acesta, B-ucharEst, finantat de Primaria Capitalei, este un rateu absolut in materie de organizare. Filmele au un program abulic, spectatorii merg in salile de cinematograf si afla ca programul e cu totul altul decat cel anuntat; Victoria Abril a fost invitata sa cante Bossa Nova intr-o sala cu o acustica execrabila si cu un public care motaia in asteptarea peliculei din deschiderea festivalului; promovarea peliculelor este nula, iar spectatorii habar nu au ce ar putea sa vada. Banuiesc ca festivalul acesta costa mai mult decat TIFF-ul de la Cluj si ca niste bani din finantare (cei destinati promovarii, spre exemplu) au ajuns in niste buzunare care acum sunt mai vesele si mai fericite.

Pentru dvs, cei care cititi aceste randuri, e mai putin importanta furia mea. Randurile de mai sus au fost destinate Primariei Capitalei, care tocmai a aruncat multi bani pe fereastra. Pentru dvs, iata cateva detalii despre delicioasa doamna care ne-a vizitat tara. Victoria Abril este o spanioloaica focoasa, care in anii ’90 a facut o multime de filme cu Antonio Banderas, formand cuplul de aur al cinematografiei spaniole. "Am facut atatea filme cu Banderas, incat imi este ca un verisor", mi-a spus Abril luni seara, cand am rugat-o sa-mi explice cum este Banderas ca regizor. Cei doi au schimbat in aceasta iarna rolurile, iar Banderas a regizat o poveste despre un tanar obsedat de Divina Comedie, care e salvat de o profesoara focoasa care-l invita in patul ei. Abril e profesoara si cand am intrebat-o cum de nu s-a temut niciodata de rolurile de femei infidele sau cu o sexualitate puternica, mi-a raspuns razand: "Imi plac femeile importante, puternice, pentru ca sunt o persoana normala, ca majoritatea oamenilor. Acesta este motivul pentru care prefer sa joc roluri mai speciale, de femei deosebite. Oamenii obisnuiti, normali, care fac aceleasi lucruri frumoase ca toata lumea, nu au povesti de spus. Sunt goi. N-ai cum sa lucrezi cu personajele lor, nu poti sa le pui culoare si emotie".

Pe Victoria Abril ati putut-o vedea in filmele lui Pedro Almodovar si in cele ale lui Josianne Balasko. Are 47 de ani, un trup de vis si doi copii adolescenti. "Copiii mei n-au vazut toate filmele in care am jucat. Astept sa mai creasca, asa vor intelege mai bine cum e mama lor din punct de vedere profesional." E un pic feminista, dar e foarte constienta de puterea sexualitatii ei. Spre exemplu, crede ca barbatii ar deveni amanti mai buni daca ar sti sa asculte femeile. "Daca asculta o femeie afla ce simte ea si asta ii ajuta sa devina amanti mai buni".

Cum e Victoria Abril cand nu e in filme? Vorbeste engleza si franceza, amestecand cuvintele cu spaniola. Are o voce nazala si cand povesteste despre lucrurile care-i plac (muzica, spre exemplu), incep sa-i freamate narile, ca la caii de rasa.

Luni seara era obosita si nu mancase nimic toata ziua, dar a stat de vorba cu mine mai mult de un sfert de ora, fara sa faca nazuri cand am inceput sa-i facem poze si sa o asezam in tot felul de locuri. Ati fi putut sa o vedeti si dvs, sa-i simtiti puterea si farmecul, daca cei care au avut in grija festivalul B-ucharEst ar fi fost cu adevarat Organizatori.

(Multumirile mele Danei Dimitriu pentru ca mi-a dat telefon la 9 jumatate seara, spunandu-mi ca o pot intalni pe Victoria Abril).