Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Ce fiu pervers, nici nu-l încearcă teama
Că va plăti acest păcat suprem
De a-şi lovi cu bucurie mama
Şi de-a-şi trimite fraţii sub blestem.
Polcovnic roşu al armatei moarte,
Bolborosind sub steagul stacojiu,
Străvechea ţară-n două o desparte
Şi seamănă în ambele pustiu.
Avea, şi el, părinţi, cum se cuvine,
Şi i-a trădat, cu-un zâmbet infernal.
Şi i-a mâncat, să-i fie lui mai bine,
Vorono-corb, vorono-canibal.
Un miakiznac în stare de revanşă,
Un derbedeu crescut în basamac,
El trista Basarabie etanşă,
Ar recolta-o şi-ar băga-o-n sac.
Aşa se poartă cu ai lui, nătângul,
Ce nu se are azi decât pe el,
Chiuvetele ca nişte mame plângu-l,
Polcovnic al excesului de zel.
Homuncul de extracţie mizeră,
Gunoi pe valul vremii fără mal,
Cu cât sporeşte răul, el prosperă,
Că-i botezat în stacojia eră,
În baligă de armăsar muscal!
10 decembrie 2007
