Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Și totuși… Au fost efectuate puzderie de studii relaționate cu acest subiect delicat. Dovadă lucrarea Dr. David Della Morte Canosci, autorul volumului Lupta contra timpului. Algoritmul longevității… (Editura Trei, 2025). Îi cedăm cuvântul: „E cert faptul că frecvența procesului de metilare din ADN, adică numărul proceselor epigenetice pe care le suferim, este strict legată de vârsta biologică. Cu cât sunt mai multe procese epigenetice în desfăşurare, cu atât mai mare este riscul apariţiei multor boli cronice, în special metabolice. Aşadar, prin descifrarea impactului fenomenelor de mediu asupra genomului nostru, putem deduce vârsta noastră biologică sau epigenetică, adică vârsta reală pe care o avem în respectivul moment.”
Experimente
Un studiu recent a introdus conceptul de ceas epigenetic universal pentru toate mamiferele, şi anume un test care utilizează schimbările chimice din ADN-ul unui animal pentru a-i afla vârsta. Despre ce este vorba concret? Din nou Dr. David Della Morte Canosci: „Faptul că acest ceas funcţionează în cazul mamiferelor, de la fiinţele umane până la şoareci sau la balenele din Groenlanda, ne spune ceva despre cauzele îmbătrânirii. Studiul demonstrează că în ADN-ul nostru există un fel de pseudoprogram care prevede că celulele vor trece printr-un proces de îmbătrânire. Acum, deoarece epigenetica este veşmântul ADN-ului nostru, este uşor de presupus că în viitor va fi posibil să schimbăm acest veşmânt sau să îmbrăcăm un altul, capabil de a inversa îmbătrânirea moleculară. În această direcţie, au fost deja efectuate experimente pe şoareci. În termeni evolutivi, aceste cercetări ne spun că anumite caractere fenotipice (deci legate nu de gene, ci de cum anumite caracteristici genetice s-au manifestat în mod concret) sunt păstrate de-a lungul evoluţiei şi persistă în ciuda altor schimbări pe care evoluţia le produce în timp. De exemplu, părul sau blana, ori sângele cald, ori a avea patru membre sunt caracteristici pe care mamiferele le păstrează de la o generaţie la alta. Şi tot astfel, după câte se pare, se întâmplă şi cu îmbătrânirea.”
Tic-tac, tic-tac, tic-tac…
Dar cum funcţionează acest ceas epigenetic universal? „Funcţionează monitorizând schimbările legate de vârstă care survin ca urmare a procesului de metilare din anumite zone specifice ale ADN-ului. În 2013, geneticianul Steve Horvath şi colaboratorii săi au descoperit că aceste regiuni genomice sunt păstrate de la o generaţie la alta, la toate speciile de mamifere monitorizate. Printre aceste specii există atât animale cu viaţă scurtă, precum şoarecii, care trăiesc mai puţin de cinci ani, cât şi animale extraordinar de longevive, precum şobolanul-cârtiţă golaş, unii lilieci şi fiinţele umane. Trebuie așadar să existe o anumită presiune evolutivă care determină modul în care îmbătrânim. Într-adevăr, cercetătorii au descoperit că tiparele de metilare mai strâns legate de durata maximă de viaţă a unei anumite specii tind să se grupeze în jurul anumitor gene importante pentru dezvoltarea embrionară iniţială. Acest fapt întăreşte ideea că durata maximă de viaţă este determinată în momentul concepţiei. Pe scurt, există un fel de ceas biologic care începe să ticăie încă de când ne aflăm în pântecul matern şi care, într-un final, duce la efecte colaterale negative, pe care le numim îmbătrânire.”
Vârsta cronologică, vârsta biologică
Nu în ultimul rând: „Cu toate acestea fenomenele epigenetice nu sunt fixe şi/sau statice, ci suferă variaţii în timp, ceea ce implică modificări substanţiale atât în ADN, cât şi în starea noastră de sănătate şi deci în longevitate. Să dăm un exemplu: o persoană poate avea 40 de ani ca vârstă cronologică, dar 45 de ani din punct de vedere biologic, deoarece ADN-ul său prezintă multe procese de metilare în curs. Vârsta biologică însă poate varia în timp: dacă persoana își schimbă stilul de viață și dobândește obiceiuri care reduc procesele de metilare, cinci ani mai târziu ar putea avea 45 de ani ca vârstă cronologică, dar şi o vârstă biologică în continuare de 45 de ani (deci va fi câştigat cinci ani). Acest proces este evident la homozigoţi (gemenii născuţi dintr-un singur ovul fertilizat, deci identici din punct de vedere genetic), unde diferența în termeni de speranţă de viaţă şi de risc al îmbolnăvirii depinde tocmai de fenomenele epigenetice la care cele două persoane pot fi expuse. Acest fenomen poartă denumirea de drift epigenetic (derivă epigenetică), fiind determinat chiar de diferita expunere a gemenilor la mediu, pe parcursul vieţii.”
Trebuie așadar să existe o anumită presiune evolutivă care determină modul în care îmbătrânim. - Dr. David Della Morte Canosci
Cu cât sunt mai multe procese epigenetice în desfăşurare, cu atât mai mare este riscul apariţiei multor boli cronice, în special metabolice. - Dr. David Della Morte Canosci
Citește pe Antena3.ro
