Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Orice fufă care se respectă e ahtiată după Iglesias. Nu se poate să te numeşti o fufă decentă dacă nu-ţi place Iglesias.
Orice fufă care se respectă e ahtiată după Iglesias. Nu se poate să te numeşti o fufă decentă dacă nu-ţi place Iglesias. Am văzut la ştiri cum l-au primit ai noştri cu păine şi cu sare. Mă rog, vorba vine, că doar nu ţi-o imaginezi pe fata aia de la Heaven imbrăcată in costum popular, venind cu maramă pe păru-i auriu, proaspăt intins cu placa, să-i dea păinică inmuiată-n sare luâ Iglesias.
Ce-o fi aşa de nu-ştiu-cum la Iglesias ăsta? De ce trebuie neapărat să-mi placă melodiile lui care te buşeşte plănsu-n ele? Nu ştiu dac-aţi observat, dar domnul Iglesias se ţine de burtă cănd căntă. Cred că asta se transmite genetic, pentru că şi fi-su se ţine de burtă cănd căntă (ba, mai mult, uneori, fi-su se ţine şi de cap). Aşa o fi cu arta asta a căntatului, că te apucă durerea, mai ştii? Că d-aia nu-mi dau eu seama cum e, pentru că eu nu cănt şi d-aia-mi permit să zic că nu-nţeleg ce-i aia cănd te infioară arta. Dar, vedeţi dumneavoastră, fetele astea pe care le ştiu din vedere, dar n-aş putea să spun la ce trupă joacă, dacă ele căntă, ele inţeleg şi atunci devine evident de ce-l iubesc ele atăt de mult pe Julio. De unde rezultă foarte clar de ce se-nţeleg aşa de bine artiştii intre ei şi noi, oamenii fără apetenţe d-astea solare, stăm şi ne uităm şi ne minunăm.
Incercare de inţelegere de ce Julio Iglesias e atăt de plăcut de fetele noastre. Două puncte.
1) Romantismul in muzica iglesiasiană. Acesta se traduce prin folosirea repetată a cuvăntului "amor", ceea ce ar putea avea ca efect o inducţie de dopamină in creierul fetei, făcănd-o să leşine de plăcere. De asemenea, mai există cuvăntul "corason", care e menit să inducă acelaşi efect (in plus, la speciile căntătoare cu părul blond intins cu placa el trezeşte anumite gesturi simpatice de intimitate respectuoasă, un fel de erotism politicos dacă vreţi - atingerea discretă a antebraţului fiind unul dintre gesturi). Pentru alte specii, acest aşa-zis romantism nu e decăt ca să te buşească plănsul, convingăn-
du-te, astfel, să-ţi cumperi şerveţele de hărtie ca să-ţi sufli nasul. De unde reiese clar că Iglesias a semnat el un contract ceva cu producătorii de şerveţele de hărtie şi deci. 2) Melodicitatea. Curgerea lină a sunetelor muzicale. Melodia lui Iglesias e ca un rău care măngăie cu apa-i bolovanul sub care ursul tocmai şi-a lăsat marca in trecerea-i. Frumos spus.
Citește pe Antena3.ro
Nu mai găsesc alte criterii. Să admitem, de dragul conformităţii, să ne placă Iglesias.
Ce facem noi in acest caz. Un efort de imaginaţie, două eforturi de imaginaţie, trei, patru, deci dacă ne place Iglesias, asta devine că... ăăă... asta devine că. Dar de ce totuşi se ţine de burtă? De ce nu se ţine de altceva? De gambă, de exemplu. Sau de şold. Sau să-şi pună măna cealaltă pe umărul opus, de exemplu. Pe noi asta ne irită la Iglesias, că se ţine de burtă şi e aşa de dulcegăros, că-ţi vine să.
