Apa, muzica si Base. si usturoi

Deci mai intai s-a coborat din cer o voce. Vocea zicea ca "stimati spectatori"... credeam c-o baga p-aia cu telefoanele mobile, dar nu! A zis ceva, nu mai stiu ce, si pe urma, "Excelenta Sa, ambasadorul Frantei la Bucuresti". Ura! Urmeaza un spici. Deoarece ma-nnebunesc dupa spiciuri, rasfoiesc "Jurnalul de festival", de unde aflu ca a 5-a a lui Prokofiev s-a interpretat de doua ori in cadrul festivalului. Cum ratasem Filarmonica din Londra, n-aveam de unde sa stiu ca Orchestra Nationala a Frantei a repetat partitura. Ma rog... sa fie primit!

Pe urma a plecat domnul Excelenta Sa si pe urma iar s-a coborat vocea. Tan-tane! Urmeaza domnul Excelenta Sa, Traian Basescu. M-asteptam la un Iorgulescu. La un Holender. Dar la un Basescu, sincera sa fiu, nu m-asteptam. Iata-l cum vine, iata-l cum se-ndreapta catre microfon, iata-l cum vorbeste.

Translatoarea da sa traduca in franceza, dar publicul roman rade ca prostu’, uitand ca in sala sunt si francezi care, poate, n-a studiat (sic!) la scoala limba romana, sora si prietena. Rasetele Bizonului Roman au fost de natura s-o inhibe pe doamna, care-a renuntat la initiativa, preferand sa-i lase pe spectatorii francezi in noaptea nestiintei.

Ca cica declara deschis Anul International al Francofoniei in Romania. Iupiiii!!! Sa ne bucuram.

Acum, ca ne-am bucurat, s-ascultam Orchestra Frantei cum interpreteaza Enescu, "Uvertura de concert in caracter popular romanesc", sub, nu-i asa?, bagheta lui Kurt Masur. Am facut comparatie cu Orchestra "Kirov", cu Gergiev la pupitru, care interpretase Suita nr. 1 si n-am putut sa nu ma gandesc ca, intr-adevar, spiritul rusului s-a simtit in interpretarea Suitei, la fel cum, bunaoara, s-a simtit spiritul germanului in interpretarea Uverturii.

Punctul forte al serii a fost Boleroul lui Ravel, aplaudat frenetic mai ales de catre francezii prezenti in sala si de catre niste studente infatigabile. Venisem pregatita sa ma plictisesc si, sincer, nemultumita de repertoriul ales de Masur. Cu toate astea, iesind in apa de-afara, in cautarea unei canoe care sa ma duca acasa, am constatat ca fredonez Boleroul, la fel ca majoritatea celor iesiti, ca mine, la o partida de inot spre oriunde.

Dar sa trecem la lucruri mai serioase. Ce-am invatat noi, copii, de la acest festival? Noi, de la acest festival, am invatat, in primul si-n primul rand, ca nu exista manifestare culturala fara punguta de bake-rolls fosnita in intuneric, ca exista oameni (uneori chiar femei) care vin la manifestarea culturala pe fondul consumului exagerat de usturoi si ca, asta e, n-avem ce-i face, festivalu’ trece, oamenii de bun-simt ramane. Sa fie primit!