AVANPREMIERĂ LA PARIS / O seară "binecuvântată"

În Franţa a fost lansat ieri, 18 februarie, filmul lui Horaţiu Mălăele "Nunta mută". Distribuit de Bac Films, lungmetrajul a putut intra în cinematografele din mai multe oraşe, fiind pregătite 40 de copii.

Cu o zi înainte de lansarea peliculei în cinematografe, la Paris a avut loc, într-o atmosferă destinsă, "bon-enfant", cum zic francezii, avanpremiera filmului "Nunta mută". Evenimentul s-a desfăşurat la Cinematograful Saint-André des Arts. Produs de Castel Film, Agat Films & Cie Et Samsa Films (coproducţie România-Franţa-Luxemburg), titlul lungmetrajului de debut al lui Horaţiu Mălăele a fost tradus în franceză "Au diable Staline, vive les maries!" ("La dracu’ cu Stalin, trăiască mirii!") – un titlu mai "comercial". Prezenţa la avanpremieră a regizorului, care s-a supus cu entuziasm jocului de întrebări-răspunsuri cu publicul, a animat asistenţa şi a oferit toate ingredientele pentru o seară pariziană foarte specială. Căci dincolo de evenimentul în sine, subiectul a dezvăluit francezilor un punct crucial al istoriei româneşti.

Este vorba de anul 1953, atunci când moare Stalin. Este o tragicomedie a cărei acţiune începe în zilele noastre. O echipă de televiziune caută subiecte despre fenomenele paranormale, dar află o poveste cutremurătoare.

Flash-back în 1953. Publicul este invitat într-un tablou al satului românesc paşnic, în care doi tineri se iubesc cu foc la o margine de pădure sau în hambar, în timp ce bărbaţii beau la cârciumă, iar femeile trebăluiesc prin casă. Totul e privit cu mult umor şi detaşare. Agitaţia sătenilor atinge apogeul când tânărul Iancu acceptă să o ia de soţie pe Ana. Dar în ziua nunţii un ofiţer sovietic cu alură de june-prim (într-atât, încât din public s-a făcut remarca amuzantă că în România, ca şi în Franţa, soldaţii sovietici au reputaţie de "bărbaţi arătoşi") vine să pună capăt festivităţilor: Stalin a murit.

A fost declarat doliu internaţional. Râsul este interzis, fotbalul la fel, fără nunţi, fără înmormântări. Consternare. Sătenii se duc pe la casele lor, dar în noapte se reîntorc în secret şi continuă nunta... pe muteşte. Un mare moment de mimă colectivă realizat de "cei mai buni actori din lume", după cum s-a exprimat, după proiecţie, Horaţiu  Mălăele.

Deznodământul filmului va scoate la iveală însă traumatismul încă viu în zilele noastre şi se pare pentru mult timp de acum încolo. Cinematografia românească este percepută de francezi ca o revelaţie a ultimilor ani. Dovadă a fost publicul numeros marţi seară în sala de cinema, dar şi cronicile apărute a doua zi în presa franceză. Iar pentru acest lucru trebuie să-i spunem realizatorului: "Merci, Monsieur Mălăele! Chapeau!".

Avanpremiera l-a copleşit pe Horaţiu Mălăele. Contactat miercuri dimineaţă, el ne-a declarat: "Un public majoritar francez a fost confiscat în întregime de trista poveste a lui Iancu şi-a nevestei lui dintr-un răsărit comunist rău prevestitor. A fost o seară emoţionantă şi binecuvântată".

PRESA FRANCEZĂ
Ieri, presa franceză scria: Le Monde – "Intriga este inspirată de un fapt divers.

E transformată apoi în metafora unei Românii reduse la tăcere de către comunişti, dar care, deşi împiedicată să vorbească cu voce tare, va învăţa să şuşotească pentru a rămâne ea însăşi şi pentru a considera cu umor propria aservire". Le Figaro – "Filmul este o fabulă antitotalitară al cărei spirit nebunesc, îndrăcit ne duce irezistibil cu gândul la cinematografia lui Kusturica". Le Point – "Chiar dacă împrumută uneori ostentativ îndrăznelile formale ale lui Kusturica, Horaţiu Mălăele semnează o fabulă politică deconcertantă. Bucuria şi farsa duc către o meditaţie privind ravagiile istoriei şi orbirea criminală a ideologiilor. Un prim film promiţător".

Criticul Nicolas Bardot scrie pe site-ul Film de Culte: "Filmul lui Mălăele contează mult pe acest straniu onirism, acest circ nebunesc, tratând cu inteligenţă a sa «based on a true story» fără tălpi de plumb, dimpotrivă, tălpile dansează şi sar, umor de clovn ca singur răspuns la bubuiala cerului. Foarte frumoasă surpriză!".