Bestseller national - "Codul bunelor maniere astazi", o altfel de limba straina

Jurnalul National: Cum va explicati ca, desi suntem catalogati drept un popor necivilizat, lumea cauta astfel de volume?

Aurelia Marinescu: Cauta e putin spus. Se cumpara in medie vreo 20.000 pe an. "Codul bunelor maniere astazi" are cateva avantaje nete. E plina de anecdote cu talc, culese de mine cat am fost profesoara. Apoi, cartea se adreseaza tuturor straturilor sociale, iar editura face eforturi pentru a mentine pretul aproape de cel initial, ca sa ofere acces si persoanelor cu venituri nu tocmai mari.

Cum credeti ca se explica deschiderea celor fara o educatie inalta fata de un volum care, potential, avanseaza o seama de restrictii?

Spre deosebire de literatura de gen, de obicei redactata intr-un stil didactic, cu sentinte ca "ai voie aia, n-ai voie ailalta", cartea mea e una prietenoasa, pentru ca oamenii resping observatiile ca pe o prima forma de pedeapsa. Lumea intelege ca a fi liber e egal cu lipsa totala a constrangerilor. "Codul bunelor maniere astazi" te invata cum sa fii liber, respectand norme general acceptate. Astfel nu esti respins de civilizatie, cum s-ar intampla, de pilda, daca bei apa in care trebuie sa te speli pe degete crezand ca e compot sau daca saruti mana doamnelor pe plaja, devenind ridicol.

Cartea se numeste "Codul...". Daca s-ar fi numit, coercitiv, "Reguli...", credeti ca ar fi descurajat pe mai multi?

Am avut discutii indelungi relativ la titlu. Eu am vrut sa-i zic "Codul manierelor elegante", dar dl Liiceanu nu a fost de acord. Ii suna, cumva, prea aristocrat. Prea in stilul limbajului de lemn.

"Multumesc" si "la revedere"

De unde ati cules exact acea informatie care sa priveasca direct societatea romaneasca?

Am mers prin licee si i-am intrebat pe copii ce-i intereseaza. Stupoare insa: nu-i interesa nimic. Mi-au spus, de altfel, ca nu vad ce-as putea scrie intr-o astfel de carte, pe langa "multumesc", "buna ziua" si "la revedere". I-am convins apoi sa noteze pe biletele diverse situatii care-i pun in incurcatura. Raspunzand acestor intrebari, am intrat in stricta realitate sociala. Iata un exemplu. Copiii au reclamat agresivitatea cu care li se cere de catre varstnici sa se ridice de pe scaun. Vedeti, daca ii spui unui tanar: "Magarule, ridi-ca-te de pe scaun", probabil magarul va ramane acolo. Daca insa il rogi frumos, foarte probabil ca-ti va ceda locul. Sa stiti ca asa cum exista tineri badarani, asa sunt si varstnici, si asa cum sunt romani prost crescuti, asa sunt si englezi si francezi si nemti. Nu-i o boala eminamente autohtona!

Am putea pune semnul egal intre bune maniere si bun-simt?

Bunul-simt e indispensabil, dar nu-i suficient. A sti sa pui furculita cu dintii in sus nu tine de bun-simt. Ca sa nu lasi nimic in farfurie, iar n-o poti face din bun simt. Toate astea se invata intocmai ca o limba straina. La noi se zice sa nu arati cu degetul. Dar cu ce, cu cotul?!, ca de-aia-i zice "ara-tator". Greseala provine de cand copilul e mic, nu are discernamant si arata oameni diformi, cu probleme evidente si-atunci li se spune sa nu arate cu degetul. Dar mai tarziu aspectul se cere elucidat. Nici asta n-o poti sti din bun-simt...

CU SOT SI FARA SOT

Prima editie a "Codului bunelor maniere astazi", semnat Aurelia Marinescu, apare in 1995. La cererea publicului, volumul e reeditat, astfel ca la 10 ani dupa prima aparitie exemplarele vandute depasesc 200.000. Dorinta autoarei ca volumul sa devina manual scolar nu s-a materializat inca, pentru ca lumea nu e pregatita sa-si recunoasca, la nivel institutionalizat, limitarile. Peste hotare asta nu e o rusine. Exemplu oferit e acela al printului etiopian care admite in bestseller-ul sau despre bune maniere ca nu stie semnificatia oferirii florilor cu sot si fara. "Explicatia se refera la conceptia duala asupra lumii, si anume ca totul trebuie sa aiba pereche. Cand oferi cinci flori, a sasea e, metaforic, insasi gazda. Cand mergi la inmormantare, fiinta nu mai exista, si atunci dai cu sot."