Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Comunicatul săptămănii
E dimineaţa devreme. Am coborăt pe peron şi am dat de aceiaşi indivizi, cu aceleaşi vorbe de intămpinare: "Taxi!" şi iarăşi: "Taxi, taxi!⦠Taxi!". Eram tentat să le spun ceva urăt, să-i injur, să mă răcoresc. Puteam să-mi aleg şi singur un taxiâ¦
Comunicatul săptămănii
E dimineaţa devreme. Am coborăt pe peron şi am dat de aceiaşi indivizi, cu aceleaşi vorbe de intămpinare: "Taxi!" şi iarăşi: "Taxi, taxi!⦠Taxi!". Eram tentat să le spun ceva urăt, să-i injur, să mă răcoresc. Puteam să-mi aleg şi singur un taxi⦠Intotdeauna am avut un sentiment ciudat odată ajuns aici. Incă din momentul in care mi se spunea "Hai in Bucureşti peste trei zile" deveneam indispus.
Citește pe Antena3.ro
NEMULŢUMIT.Fiecare pas pe banda de asfalt dintre cele două linii mă făcea să mă afund. Cum naiba au reuşit să pună mlaştina asta in Gara de Nord!? Mi-am ales singur, cu o oarecare satisfacţie, taxiul. Şi i-am spus şoferului adresa. Adresa de "acasă". De fapt, intr-un loc străin şi gri pe care pentru următoarele săptămăni aveam să-l numesc simplu şi convenabil aşa, "acasă". Pe drum, taximetristul m-a surprins prin tăcere. Tăcere stranie pentru un bucureştean. Mergeam pe un drum pe care deja nu mai recunoşteam nici o clădire, nici o străduţă. Mă aşteptam, cum altfel?, să facă obişnuitele ocoluri pentru a incărca nota, să mă ducă, mai rău, pe centură, in pădure, la dracuâ... Imaginaţia mea bogată! A luat-o, dimpotrivă, pe o scurtătură. Mi-a indicat şi scara exactă, conform adresei pe care i-o dădusem. Foarte amabil. Suspect de amabil.
Oamenii din Bucureşti se mişcă ori foarte repede, ori foarte incet. De fapt sunt o grămadă cei care se grăbesc şi mai sunt pe lăngă ei şi contemplativii. Primii te calcă pe ghetele pe care tocmai le-ai lustruit, iar cei din urmă te impiedică să avansezi. Trotuarele sunt extrem de aglomerate şi e bine să stai mereu cu măinile in buzunare ca să nu te trezeşti fără bani şi fără telefon. Sunt pregătit acum pentru etapa a doua. Strigăturile. Parcă sunt la un spectacol de muzică populară in aer liber, iar subiectul abordat de toată lumea sunt eu. Unii mă simpatizează, dar cei mai mulţi ar vrea să mă vadă căzut in primul canal. Merg mai departe. Ce naiba să fac?
Bucureştiul pănă la urmă e aşa cum e. Iar cine se incăpăţănează să il inţeleagă işi pierde timpul.
