C(rampe) - Art is funny

Ce, mă, că mie-mi place expoziţia aia făcută de intelectualii din Icere în Niu Iorc. E atît de faching cul, încît îmi vine să mă enervez pe mine că nu mi-a dat mie prin cap aşa ceva, să fac un… ă… miel?, miel, crecă, pe urmă să-i mai fac o zvastică şi nişte falusuri, pe urmă, dacă-mi vine, îi mai fac un os şi, dacă pe urmă te-ntreb de sănătate şi tu mă-njuri şi mă faci retardat şi idiot, să-ţi zic că ba tu, bă, tu, că eşti ţăran prost, bă, că la nimic select nu vă duce mintea aia.

Ce, mă, că mie-mi place expoziţia aia făcută de intelectualii din Icere în Niu Iorc. E atît de faching cul, încît îmi vine să mă enervez pe mine că nu mi-a dat mie prin cap aşa ceva, să fac un… ă… miel?, miel, crecă, pe urmă să-i mai fac o zvastică şi nişte falusuri, pe urmă, dacă-mi vine, îi mai fac un os şi, dacă pe urmă te-ntreb de sănătate şi tu mă-njuri şi mă faci retardat şi idiot, să-ţi zic că ba tu, bă, tu, că eşti ţăran prost, bă, că la nimic select nu vă duce mintea aia. Sau desenul ăla cu ăia doi care citesc Biblia dezbrăcaţi, lăsînd de aici a se înţelege cum că artistul ne lasă pe noi să ne ducă mintea la ce şi cum (clinc-clinc), iar dacă te arăţi ofuscat şi-i zici că ba p-a mă-tii, iar te face în toate felurile şi-ţi arată că n-ai pic de rafinament în tine, că eşti un d-ăla spălat pe creier, şi tu pe urmă te-apuci să-i recomanzi nişte centre de dezintoxare şi el îţi zice că să te duci tu acolo, că el n-are nevoie şi tu-i zici "tu eşti cel mai prost, stop verde natural", iar el, după ce trage pe nas un alb artificial, îţi zice că nu mai are ce discuta cu tine, pentru că se vede treaba că n-ai înţeles nimic de la viaţă. Cul, men.

Ce au toţi, dragă, cu expoziţia aia? Am aflat că în două luni nu mai puţin de 150 de intelectuali rafinaţi au savurat... ăăă... savorile... ăăă... artei expuse acolo. Mie mi-ar plăcea să le văd desenate pe metrouri şi pe autobuze aici, la noi, în Bucureşti, ca să le privesc mult, mult mai mult, că nu mă mai satur de ele ce mişto sînt şi rafinate. Înţeleg că artistul e o adevărată sculă pe basculă de stă pe banii tăi şi-ai mei în Niu Iorc, dar eu una, ca cetăţean referindu-mă, aş îndrăzni a cuteza a spune că mie-mi face plăcere să-i întreţin pe... ă... artiştii noştri în Niu Iorc, că mă simt chiar şi mîndră şi nu mai zic nici pîs. Ar trebui să zic mersi, ar trebui să mă buşească plînsul, un plîns măreţ, un plîns dramatic, un plîns, bineînţeles, fericit, chiar orgasmic dacă-mi permiţi. Ar trebui să-i mulţumesc artistului că există şi Icere-ul, de asemenea. Dar eu ce fac? Stau ca o oaie bleagă şi privesc în gol, gîndindu-mă la ce să mai gătesc. "Se ia ceapa, se toacă mărunt". Asta ştiu eu.

Înţeleg. Înţeleg, nu trebuie să-mi mai spui. Trăim înconjuraţi de genii şi artişti şi intelectuali al căror rafinament întrece cu mult... ă... întrece cu mult. Înţeleg şi respect asta, pentru că m-am resemnat de mult cu faptul că nu pot, că pur şi simplu nu mă duce mintea, că sînt proastă. Dacă sînt proastă,sînt proastă şi gata. Ce ştiu eu? Ce înţeleg eu? La ce mă duce pe mine capu’? La nimic sofisticat şi rafinat. Pentru că sînt extraordinar de proastă, un desen cu un miel (cred totuşi că e cîine) care are desenat o zvastică pe c.r, îmi inspiră... ă... îmi inspiră. Nu ştiu ce-mi inspiră, dar de inspirat îmi inspiră ceva, nu mă lasă indiferentă. Recomand Icere-ului să se ţină tare, să nu pună botu’ la toate măgăriile care se vîntură pe seama expoziţiei organizate de... ăăă... el în Niu Iorc. Lumea e rea şi comentează. If you think that fuck is funny, fuck yourself. And save our money.