C(rampe) - Ordin und disţiplin

Lumea face anumite lucruri pentru c-aşa a apucat ea. Le spune pentru c-aşa a auzit. Sînt oameni care calchiază la linie gesturi ale căror semnificaţii le scapă. Cu toate astea, simplul fapt al ducerii la bun sfîrşit a gestului îl umple pe om de sentimentul lucrului bine făcut. M-am pomenit în nenumărate rînduri în conjuncturi în care eu însămi a trebuit să copiez, la detaliu, gesturi pe care nu le-nţelegeam, dar care, bine copiate, mă umpleau de o bucurie tîmpită. Mă simţeam împlinită şi de folos universal.

Lumea face anumite lucruri pentru c-aşa a apucat ea. Le spune pentru c-aşa a auzit. Sînt oameni care calchiază la linie gesturi ale căror semnificaţii le scapă. Cu toate astea, simplul fapt al ducerii la bun sfîrşit a gestului îl umple pe om de sentimentul lucrului bine făcut. M-am pomenit în nenumărate rînduri în conjuncturi în care eu însămi a trebuit să copiez, la detaliu, gesturi pe care nu le-nţelegeam, dar care, bine copiate, mă umpleau de o bucurie tîmpită. Mă simţeam împlinită şi de folos universal.

Mai interesant decît asta e altceva, anume: cum cei care reproduc întocmai forme fără fond se învoiesc fără jenă să încalce "regulamentul" cu  gesturi aparent inofensive. Exemplul cel mai şocant l-a trăit într-o dimineaţă, în biserică, o tînără care-şi croia drum printre credincioşi spre o icoană. Se opreşte puţin descumpănită de aglomeraţie, calculîndu-şi în minte mişcările următoare. Moment excelent pentru ca o cucoană ocupată cu paza şi ordinea să intervină brusc: se întinde peste măsură înspre tînără, o apucă de mînecă şi-o trage violent de ea, certînd-o şoptit că n-are voie să stea acolo. După modelul "staţionarea interzisă". Evident că tînăra încălcase un regulament pe care doamna-l avea foarte bine întipărit pe creier, anume că pur şi că simplu nimeni nu avea voie să staţioneze în zona în care tînăra s-a oprit. "Ce-aveţi, doamnă?", a-ntrebat-o tînăra evident speriată pe doamna de la pază. "Taca-taca-taca", a mai zis doamna pe limba dumneaei, în timp ce din altar curgeau rugăciuni pentru iertarea şi lăsarea păcatelor semenilor noştri.

După acelaşi model, doamna cu paza se uită urît ori de cîte ori cineva are tupeul să tuşească. Acţiune prea puţin controlabilă, se poate spune despre tuşit că e reproducerea uşor cosmetizată a horcăitului. Dar ce faci dacă te-apucă horcăitul şi o persoană preocupată de "ordin und disţiplin" se nimereşte lîngă tine? Se poate spune că te joci cu focul. Doamna de la pază se îmbracă imediat cu haina intoleranţei, întorcînd înspre tine o privire urgentă şi rece. Ai deranjat-o, iar asta ţi se trece la "rele".

Cum spunea şi Einstein, e mai uşor să spargi un atom decît să distrugi o prejudecată. "Aia nu e bine." "Ailaltă nu se face aşa." "Lasă-mă pe mine, că ştiu eu." "Mai întîi se face aia şi pe urmă ailaltă." Sărbătorile religioase sînt, pentru doamnele preocupate de "ordin und disţiplin", conjuncturi favorabile pentru aplicarea în forţă a regulamentelor de bună funcţionare. În situaţii de deraieri, greşeala e amendabilă pe loc, iar inculpatul rămîne întotdeauna descumpănit. Şi indignat. Trebuie să citeşti în capul unora, ca nu cumva, acţionînd aiurea, să încalci reguli de care habar n-ai. Din păcate, la astea femeile se pricep cel mai bine. N-am văzut niciodată un bărbat să te tragă cu bestialitate de mînecă pentru că te-ai oprit acolo unde creierul lui ştie că trebuie să circuli.