Cainele si pisica

N-am mai scris de multa vreme despre un film acordandu-i toata atentia, folosind fiecare bucatica din spatiul acestui editorial ca sa va conving sa mergeti sa-l vedeti.

Cu filmul de astazi, lucrurile stau insa diferit pentru ca, daca va conving sa mergeti sa-l vedeti, stiu sigur ca va va cuceri de la primul cadru. Imaginati-va ca mergeti cu prietenii sa jucati o partida de tenis si langa terenul vostru joaca o familie cu doi copii. E un meci de dublu obisnuit in care parintii au parteneri cate unul din copii. Cel mic ii e alaturi mamei, cel mare ii e alaturi tatalui. Ar putea fi un joc de familie fericit, dar parintii cand vor sa realizeze punctul, se lovesc cu mingiile, iar copii se uita incruntati. Aceasta e prima secventa din filmul Cainele si pisica (The squid and the Whale) o poveste despre o familie care divorteaza. O secventa care aseaza inca de la inceput taberele si fortele intre doi scriitori pentru care armele divortului sunt cuvintele.

Cum sunt foarte multe filmele care vorbesc despre divorturi, e foarte usor sa va ganditi ca e o poveste plina de clisee, asa ca nu are rost sa mergeti sa o vedeti si pe aceasta. Doar ca de data asta, povestea este scrisa (si regizata) de un tanar ai carui parinti au divortat. Si ca sa pastram asemanarile film - realitate specifice Jurnalului de cinefil, sa privim detaliile despre oamenii din spate dintr-o alta perspectiva.

Unul dintre motivele cele mai des intalnite pentru care familiile nu divorteaza este "de dragul copiilor". Un motiv mai "cool" pentru a evita divortul ar fi: "la 20 de ani, copiii mei ar putea face un film despre ceea ce ni s-a intamplat si nu cred ca m-as simti confortabil cu asta." Cam asa ar fi trebuit sa se gandeasca Jonathan Baumbach (un scriitor care a avut succes cu nuvelele sale) si Georgia Brown (un critic de film cu oarece notorietate in America), parintii tanarului de doar 26 de ani Noah Baumbach care a scris si regizat o poveste inspirata de divortul lor. Rezultatul este o analiza comica, inteligenta, plina de spirit, de tandrete si de ironie despre doi parinti care priviti din afara par ca nu au nimic in comun, cu exceptia celor doi copii. Care copii nu trec foarte bine peste egocentrismul tatalui si dorinta de reusita a mamei, si esueaza fiecare in obiectivele varstelor lor. Cel mic la scoala, unde descopera masturbarea si isi plaseaza sperma peste tot; cel mare in dragoste unde rateaza o frumoasa poveste adolescentina, numai pentru ca tatal, prea plin de sine, il invata ca sunt o multime de alte fete si ca intotdeauna trebuie sa cauti perfectiunea.

Filmul e sincer si frumos, e interpretat cu naturalete de Jeff Daniels si Laura Linney, iar autorul nu s-a ascuns nici o clipa ca s-a inspirat din propria viata, ba mai mult, l-a rugat pe actorul din rolul principal sa poarte hainele vechi ale tatalui lui.

Sper din toata inima ca veti merge sa-l vedeti.