x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Când ,,Calea Victoriei" e lipsită de glorie…

0
Autor: Clara Margineanu 23 Noi 2009 - 00:00
Când ,,Calea Victoriei Arhiva şcolii din Hodora/
Bucureştiul interbelic pulveriza seducţie prin parfum, acorduri, eleganţă, contraste. Viaţa respira în tâmplele trecătorilor, invitându-i să muşte din ea. Cezar Petrescu avea un temperament tumultuos, parcă în pandant cu agitaţia, zgomotul şi risipirea oraşului, de care a căutat adesea să se îndepărteze pentru a putea scrie.

Bucureştiul de atunci însemna caleşti, limuzine, tramvaie, flaşnetari, grădini de vară, cafenele, viaţă de noapte. Dar şi întâlniri, solicitări, prieteni, telefoane, termene scadente.

Într-un interviu acordat lui Felix Aderca, în revista Rampa din anul 1930, Cezar Petrescu spune: "Eu îmi organizez chiar şi timpul pierdut. Îţi şoptesc aceasta la ureche, numai pentru dumneata: chiar viciile. O noapte de petrecere până la ziuă şi o săptămână de hoinăreală fără nici un scop nu înseamnă timp pierdut. Automat, ochiul înregistrează, iar cugetul, inconştient, prelucrează materialul înmagazinat. O carte se organizează semiconştient, lent, în decurs de doi-trei ani şi paralel cu alte cărţi".

Combustia sa interioară intensă, pulsul turmentat de aerul tare al vieţii, tânjirea către solitudinea pe care o spulbera, recăsătorindu-se, deşi se declara celibatar convins întredeschid posibilitatea ca tocmai acest fel de a exista să îi fi fost prielnic scrisului. Nestăvilirea ca vitamină sau mistuirea continuă ca normalitate.

Cezar Petrescu era bibliofil, citea enorm, scria enorm (alăturându-i-se, pentru orice eventualitate şi termenul ,,grafoman"), fuma şi bea cafea în exces. În muzeul din Buşteni care îi poartă numele poate fi văzută biblioteca sa, însumând peste 10.000 de volume, inventariate cu ochi de profesionist.

Personalitate complexă, romancier, nuvelist şi traducător, Cezar Petrescu a fost unul dintre gazetarii de primă mărime din prima jumătate a secolului trecut.

DRAMATISMUL VIEŢII, GERMINAT ÎN LITERATURĂ...
În 1912 îl găsim student în anul al doilea la Facultatea Juridică din Iaşi, an în care se şi afirmă ca gazetar şi publicist, prin articole semnate în "Facla" lui N.D. Cocea sau "Cronica" lui Tudor Arghezi. Anul următor o cunoaşte pe Marcella Petrea, o tânără care i-a devenit soţie şi i-a dăruit o fetiţă. Cezar Petrescu trăieşte groaza şi neputinţa. Se sting din viaţă, pe rând, copila şi soţia. A trăit acut boala singurătăţii, până a alunecat în patima jocului de cărţi, iar la una dintre partide pierde o sumă consistentă de bani.

Încearcă să îşi pună capăt zilelor, devitalizat de sentimentul dezonoarei. Până la urmă, tot ce trăieşte cumplit şi dramatic între anii 1912 şi 1918, când îndură pustiul unui destin ieşit din comun, se va regăsi în forţa scrisului său de mai târziu.

"Transcriu pe hârtie ceea ce a germinat şi a crescut în mine, dar în afară de voinţa mea. Dacă n-aş scrie aceste cărţi, viaţa m-ar înăbuşi. E un debit care se cere consumat şi nimic mai mult. Fiindcă am trăit şi trăiesc viaţa intens şi divers, împrospătându-mi cu o scandaloasă neîmpăcare toate curiozităţile intelectuale şi toate poftele celelalte, nu m-a speriat în literatură nici un fel de subiect.

Nu m-am simţit strein de nici o experienţă, dar nici eu n-am fugit de nici un fel de experienţă. Eu cred că aceasta e cea mai mare bogăţie la care poate râvni un scriitor", îi spune Cezar Petrescu, într-un interviu, lui Felix Aderca (revista Rampa, 1930)

SENTIMENTUL PLENAR AL PREDESTINĂRII
S-a mutat la Bucureşti la 1 decembrie 1918, unde scoate împreună cu Pamfil Şeicaru o revistă polemică, Hiena. Din 1919 este secretar de redacţie, alături de Gib Mihăescu, la revista Ţară nouă, oficiosul Partidului Ţărănesc al lui Ion Mihalache. Scria zilnic câteva articole, edita o revistă, trăia intens, la potenţialul temperamentului său dinamic, o viaţă la fel de plină de contradicţii ca şi oraşul Bucureşti, care, de altfel, îl fascina.




Trăirile mistuitoare şi imaginaţia inepuizabilă complementare talentului său fac din Cezar Petrescu una dintre figurile reprezentative ale literaturii noastre interbelice. Avea o capacitate plurivalentă de trăire interioară, se regăsea în real, în fantastic, dar şi în universul neîntinat al copilăriei, dacă ne gândim doar la "Fram, ursul polar" sau "Neghiniţă". "Sunt singurul scrib care în loc să alerg după ciolane de ros am ţicneala să mă culc ori să mă scol la trei noaptea, să-mi impun benevol un regim mai strict decât cel de lagăr, pentru a îndruga cai verzi pe pereţi literari." ("Corespondenţa lui Cezar Petrescu", Ed. Dacia, 1986).

Într-o altă scrisoare, publicată în aceeaşi carte, notează: "Plecăm spre Geneva, Avignon şi Paris, într-o combinaţie care are singurul avantaj că nu mă costă nici un ban. Dar aş fi fost mai bucuros să-mi dea banii şi să mă lase acasă, căci m-a rupt de la lucru şi mi-a dezechilibrat tot programul.(...) Cu egoism mi-am salvat posibilitatea de a lucra, căci mai mult decât pentru orice trăiesc pentru scrisul meu".

A acceptat să fie secretar general al Ministerului Cultelor şi Artelor, dar numai temporar, prin delegaţie, şi a refuzat postul de director al Teatrului Naţional. Este limpede că a avut din plin sentimentul predestinării pentru literatură.

"CALEA VICTORIEI", MIRAJUL CAPITALEI...
Roman al Bucureştiului interbelic, "Calea Victoriei", apărut în 1933, vorbeşte despre prăbuşirile interioare şi înfrângerile pe care le poate aduce în destinul unor oameni mirajul Capitalei. Totul începe cu intrarea unui tren în gară, în Gara de Nord.

Povestea are două intrigi paralele: cea a familiei magistratului Constantin Lipan şi cea a lui Mihai Ozun, tânăr aspirant la literatură. Primul este un jurist dintr-un umil târg de provincie, promovat procuror în capitală, cel de-al doilea, un tânăr care îşi caută gloria. "Dormim la otel? N-am stat niciodată la otel. Pot spune aşa, că mi se împlineşte astă seară unul din idealurile mele. Dacă are să fie mai ales o cameră cu fereastra la Calea Victoriei, n-am să dorm toată noaptea", freamătă Sabina Lipan, "puiul de lebădă al acestei familii de raţe".

Pentru sora ei, domnişoara Annie, Capitala era închipuirea unui decor "în sfârşit vrednic de făptura ei, înaltă, rece, aristocratică şi ţâfnoasă". Fratele Nellu plăsmuia Capitala "ca un fabulos garaj de unde nu lipseşte nici o marcă de automobile din cele mai rarisime", iar pentru fratele Costea, Capitala era scena conferinţelor şi a Bibliotecii Academiei. Oraşul era transfigurat după chipul, asemănarea şi năzuinţele fiecăruia. "Căci pentru toţi patru copiii, cu toată deosebirea de vârstă şi fire, capitala era necunoscutul miraculos, cetatea mirajelor, vrăjita turbincă unde va afla tot ce-i pofteşte inima şi tot ce i-a urzit, himeric, închipuirea." Copiii reuşesc să se adapteze ritmului şi rigorilor metropolei, dar Calea Victoriei este pentru ei, în final, lipsită de glorie.

Odată ajuns în Bucureşti, Constantin Lipan îşi legitimează noul statut social, occidentalizându-şi numele. Astfel, dobândeşte o nouă conştiinţă de sine şi devine altcineva, de condiţie superioară, şi anume Const Lippan. În fond este vorba despre cazul tipic, atunci când un om nu îşi înţelege statutul, poziţia reală într-un anumit mediu şi îşi supradimensionează fals şi grotesc limitele. În realitate este un părinte nefericit şi un magistrat înfrânt, care dă adevărul mai încet şi îl acoperă cu o retorică asurzitoare.




În povestea cealaltă, tânărul Ion Ozun reuşeşte să acceadă în diferite redacţii. Respins în mod repetat, făcând foamea o vreme, până la urmă pătrunde la un scriitor important, Teofil Steriu, căruia îi imploră sprijinul. Aşa urcă prima treaptă şi devine scriitor cunoscut în viaţa cafenelelor. Autorul, dezvăluindu-i traseul, ne plimbă prin hoteluri, cercuri selecte, redacţii, ne poartă pe pavajul fierbinte al Capitalei... Până la urmă, Ion Ozun ajunge cronicar de teatru şi gazetar de temut. Asta nu înseamnă şi realizarea sa în plan uman şi moral, iar Ozun e conştient de nefericirea sa.

De fapt, renunţă la visul său de deveni scriitor. Convingerile şi aspiraţiile de cândva au fost făcute ţăndări pe asfaltul Bucureştiului. Capitala i se deschide, dar Calea Victoriei e fără izbânda plenară.

UN ROMAN AL DEZRĂDĂCINĂRII
Aceste personaje triste nu au aflat că poartă în fiinţă coduri, moşteniri, identităţi care, dezrădăcinate, îşi pierd valabilitatea şi forţa. Eroii nu au anticorpii necesari pentru a lupta cu fiara vorace care poate fi Capitala. Dintr-un vis mirobolant se trezesc dezarmaţi. Chiar dacă acţiunea se petrece undeva pe Corso, sub luminile colorate ale Oraşului în care oamenii par fericiţi, luând cu asalt grădinile, cinematografele, cafenelele, teatrele...

Despre romanul "Calea Victoriei", Cezar Petrescu spune: "E fructul experienţei personale într-o mare măsură, dar este mai ales fructul experienţei altora, la care am asistat şi adesea am participat vreme de zece ani. Calitatea mea de gazetar mi-a permis să observ, de la un post privilegiat şi indiscret, toate tainele vieţii bucureştene. Drame intime şi morale, înălţări şi prăbuşiri, triumful ambiţios şi falimentul vanităţilor, tot ceea ce colcăie, abject şi sublim, în acest bâlci care e Calea Victoriei, culminând pe distanţa dintre Capşa şi Palat".

Autorul mărturiseşte că a avut nevoie de perspectiva distanţei pentru a scrie romanul, aşa că a plecat în acea perioadă din Bucureşti. "Am urmărit procesele de disoluţiune spirituală: drama morală a trei sferturi măcar din numărul statistic al trecătorilor de pe Calea Victoriei".

Se ştie, autorul şi-a propus să realizeze "Cronica românească a veacului al XX-lea". A reuşit ca în cele peste cincizeci de volume să realizeze un documentar artistic al societăţii de la începutul secolului al XX-lea. "Anticipând, în viitorul lecturii, opera lui Cezar Petrescu pare privilegiată. Prin distincţie şi specificul operei - adică tocmai prin ceea ce îi reproşau criticii interbelici - pare scriitorul perfect adaptat la opţiunile cititorului din secolul XXI.

Atunci - dar, structural, acumulările se fac de pe acum - într-o lume dominată de informaţie şi comunicare prin audio-vizual, scriitorul va fi perfect consonant. Inclusiv facilitatea lui narativă de scenarist la Hollywood, care are şansa, ori relevanţa, de a se potrivi cu deja anatemizata superficialitate a cititorului din viitor". (Aureliu Goci, "Romane şi romancieri în secolul XXI", Ed. Fundaţiei Pro, 2000)

Cezar Petrescu vorbeşte despre "Capitala care ucide" şi propune un roman al dezrădăcinării. Capitala poate fi indiferentă la aspiraţiile nou-veniţilor sau poate fi un mediu care devoră şi spulberă iluziile.
În 1930, pe Calea Victoriei era sens unic. Ca şi acum.

"«Calea Victoriei» e fructul experienţei personale într-o mare măsură, dar este mai ales fructul experienţei altora, la care am asistat şi adesea am participat vreme de zece ani. Calitatea mea de gazetar mi-a permis să observ, de la un post privilegiat şi indiscret, toate tainele vieţii bucureştene. Drame intime şi morale, înălţări şi prăbuşiri, triumful ambiţios şi falimentul vanităţilor, tot ceea ce colcăie, abject şi sublim, în acest bâlci care e Calea Victoriei, culminând pe distanţa dintre Capşa şi Palat."
Cezar Petrescu
Citeşte mai multe despre:   biblioteca pentru toţi

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Concursul Internațional de Literatură “Martha Bibescu” și-a desemnat laureații

Concursul Internațional de Literatură “Martha Bibescu” și-a desemnat laureații
Prima ediție a Concursului Internațional de Literatură “Martha Bibescu” s-a încheiat. Evenimentul a fost organizat de Asociatia Pro Valores și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești, cu sprijinul. Un...

România la cea de-a III-a ediție a proiectului “Europa in Circolo. Incontri con scrittori europei contemporanei”

România la cea de-a III-a ediție a proiectului  “Europa in Circolo. Incontri con scrittori europei contemporanei”
Joi, 9 iulie 2020, ora 13:00, în cadrul proiectului Europa in Circolo. Incontri con scrittori europei contemporanei (Europa într-un cerc literar. Întâlniri cu scriitori europeni contemporani) –...

Psihoterapia online.Teorie și practică

Psihoterapia online.Teorie și practică
Editura Trei și Cărturești vă așteaptă online, joi, 9 iulie, ora 19.00, la evenimentul de lansare a cărții Psihoterapia online. Teorie și practică  - coordonatorii...

Miercuri, 8 iulie, caută la chioşcuri Jurnalul şi o carte de referinţă a literaturii române: "Ciuleandra", de Liviu Rebreanu

Miercuri, 8 iulie, caută la chioşcuri Jurnalul şi o carte de referinţă a literaturii române: "Ciuleandra", de Liviu Rebreanu
Jurnalul îţi aduce miercuri, 8 iulie, o carte cu desfaşurare dură, un roman analitic, orăşenesc, psihologic. Povestea lui Puiu Faranga, odrasla unui boier de viță veche, care se naște cu instincte criminale şi...

Cea mai bună licitație de Artă Contemporană Românească a anului

Cea mai bună licitație de  Artă Contemporană Românească a anului
Galerie Foto În centrul Bucureștiului, ieri seară, joi, 2 iulie, a avut loc cea mai bună licitație de artă contemporană românească a anului, care a înregistrat vânzări totale de aproximativ 400.000 de euro (cca. 2...

Muzeul Național Cotroceni promovează educația prin experimentarea directă a patrimoniului muzeal

Muzeul Național Cotroceni promovează educația prin experimentarea directă a patrimoniului muzeal
Muzeul Național Cotroceni organizează în perioada 6 - 31 iulie 2020, atelierele de artă și muzeologie din cadrul Cotroceni Summer School, un proiect desfășurat în parteneriat cu Policy Center for Roma and M...

Teatrul Ion Creangă organizează stagiunea estivală „VăraTIC: Miniteatru în Amfiteatru”

Teatrul Ion Creangă organizează stagiunea estivală  „VăraTIC: Miniteatru în Amfiteatru”
Galerie Foto Cele mai frumoase povești revin în programul văraTIC al Teatrului Ion Creangă! În perioada 11 iulie – 27 septembrie 2020, Primăria Municipiului București prin Teatrul Ion Creangă, în parteneriat cu ARCUB,...

S-a deschis Grădina cu Filme – Cinema & More: film românesc, documentare despre mari coregrafi, muzicieni sau creatori de modă, concerte, teatru, spectacolede improvizație și dezbateri, într-un program special în aer liber

S-a deschis Grădina cu Filme – Cinema & More: film românesc, documentare despre mari coregrafi, muzicieni sau creatori de modă, concerte, teatru, spectacolede improvizație și dezbateri, într-un program special în aer liber
Galerie Foto Grădina cu Filme – Cinema & More (Piața Lahovari, Nr.7), unul dintre cele mai cool spații culturale urbane din centrul Bucureștiului, își așteaptă publicul cu un program care cuprinde un mix de film, muzic

Muzeul Luvru s-a redeschis. 70% din colecții vor fi disponibile vizitatorilor

Muzeul Luvru s-a redeschis. 70% din colecții vor fi disponibile vizitatorilor
Muzeul Luvru din Paris s-a redeschis astăzi, după după trei luni şi jumătate, cu respectarea unor măsuri de protecție sanitară pentru prevenirea răspândirii coronavirusului, transmite AFP. Pierderile pr...

Gala Premiilor UNITER 2020 – ediția a XXVIII-a

Gala Premiilor UNITER 2020 – ediția a XXVIII-a
Galerie Foto Având în vedere situația excepțională pe care o traversează în această perioadă toate sectoarele societății, Uniunea Teatrală din România a fost nevoită să reconsidere organizarea Galei Premiilor UNITER 20...

Apariții editoriale la RAO

Apariții editoriale la RAO
Galerie Foto Iepurele și Ursoaica de Julian Gough Năravuri iepurești este o poveste ce face parte din seria Iepurele și Ursoaica și se adresează copiilor cu vârsta 7-10 ani. Ei află că Ursoaica se trezește mai devrem...

Râzi în hohote! Jurnalul îți oferă azi volumul 11 al Enciclopediei umorului de buzunar: UMORUL ȘI AMORUL ÎN CUPLU

Râzi în hohote! Jurnalul îți oferă azi volumul 11 al Enciclopediei umorului de buzunar: UMORUL ȘI AMORUL ÎN CUPLU
Unde s-ar putea naște cele mai tari glume sau cele mai hilare situații dacă nu în cuplu? Soții și nevestele, amanții și amantele, iubiții și partenerele lor sunt personajele acestor bancuri care te vor face...

Icoane din vremea lui Mihai Viteazul și  Matei Basarab, scoase la vânzare

Icoane din vremea lui Mihai Viteazul și   Matei Basarab, scoase la vânzare
Galerie Foto Licitația de Valori Tradiționale, inclusiv colecția de icoane pe sticlă Cecilia Cuțescu-Storck Joi, 9 iulie 2020, ora 19:30 Online Only   „Sângele apă nu se face”, întrucât credința a...

Proiecții de filme peruane în aer liber, la Institutul Cervantes din București

Proiecții de filme peruane în aer liber, la Institutul Cervantes din București
După luni întregi de proiecte desfășurate exclusive online, în iulie, Institutul Cervantes din București, în parteneriat și prin amabilitatea Ambasadei Republicii Peru la București, cu sprijinul Hotel...

Românca Anita Hartig, în stagiunea online la Metropolitan Opera

Românca Anita Hartig, în stagiunea online la Metropolitan Opera
Vineri seara , o nouă întâlnire cu Anita Hartig, interpreta Mihaelei în opera Carmen la Metropolitan Opera. Celebra scenă muzicală din New York derulează un program în care difuzează online...
Serviciul de email marketing furnizat de