Care-i treaba cu degetu?

Si acum o intrebare: ce se poate face cu degetele? Pai, sa vedem...

Cu degetele se pot face urmatoarele lucruri: se poate scarpina (si aici locurile de scarpinat sunt, practic, limitate doar de fiinta noastra fizica - adica ne scarpinam atat cat suntem, in nici un caz mai mult), se poate arata (adica se poate arata intr-un mod necuviincios - imi pun gatu’ sub topor ca toti dintre cei care citesc aceste randuri au fost paruiti, mustruluiti, pocniti, in fine, maltratati in toate felurile de niste parinti obsedati de bune maniere), se poate aprinde/stinge lumina, se poate prinde in usa, se poate taia cu cutitu’ cand faci salata (auci!), se poate scrie la calculator, se poate aranja parul... ma rog, optiunile sunt nelimitate.

Dar cel mai important gest care se poate face este cu degetul acela. Nu, nu cu degetul acela mijlociu, nesimtitilor! Cu degetul acela mare. Cu degetul acela mare ne pecetluim noi destinele! Cu degetul acela mare ne scriem singuri viata, ne aprindem singuri paie-n cap sau, ma rog, ni le stingem. Cu degetul acela mare ne facem noi toate poftele. Este degetul fara de care io una simt ca nu mai am sens in viata. Este degetul total, absolut. Degetul tuturor degetelor. De cate ori nu v-a parut ca-l aveti si ca-l folositi de-amboulea ori de cate ori vi se pune pata, pentru ca mai apoi sa va dati cu capu’ de pereti? De cate ori n-ati frematat folosindu-l? De cate ori n-ati tremurat o data cu el asteptand raspunsul? V-a fost alaturi la bine si la greu, pe ploaie, pe ceata, pe chiciura, pe polei, pe mazga... V-a insotit pe drumuri lungi. (Drumuri lungi la propriu, adica va plictiseati si ce sa faceti, ce sa faceti, il mai puneati la treaba din cand in cand).

D-aia, cand am vazut reclama aia in care toti oamenii de bine ai tarii, toate categoriile sociale, toti pofticiosii-amatorii-nebunii-ahtiatii dupa semeseuri il fereau de la treaba ca sa-l "menajeze pentru lucrurile cu adevarat importante" m-am gandit sa infiintez o casta. Casta innebunitilor dupa semese. Casta celor pentru care o zi fara semese e ca o floare fara apa, ca ceru’ cand ploua fara nori (asta am furat-o din melodia aia a lu’ Sistem) sau, ma rog, ca berea fara alcool si calda pe deasupra! Adica, mai pe scurt, ca un pipi. Jos cu scrisorile parfumate! Jos cu ravasele in placinte! La revedere fragmente de hartie rupte la repezeala de te-miri-unde! Sa traiasca semeseul! Sa traiasca inalta tehnologie! Sa traiasca mesajele instant! Si, mai presus de orice, sa traiasca ala care-a inventat telefonul mobil, oriunde-o fi, orice-o fi facand acum!