Consacrare şi celebritate

Cristian Mungiu, regizorul nostru care a captat atenţia lumii cu filmul său “4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile” premiat la Cannes cu Palme d’Or, împlineşte 40 de ani chiar în ziua de Paşte. Îi urăm “La mulţi ani!”.

ANIVERSARE - Cristian Mungiu împlineşte 40 de ani

Cristian Mungiu, regizorul nostru care a captat atenţia lumii cu filmul său “4 luni, 3 săptămîni şi 2 zile” premiat la Cannes cu Palme d’Or, împlineşte 40 de ani chiar în ziua de Paşte. Îi urăm “La mulţi ani!”.
S-a născut la 27 aprilie, în Săptămîna Luminată a anului 1968, sau mai bine zis de Sîmbăta Tomii. Căci Paştele căzuse atunci, conform pascaliei, la 21 aprilie. Impresionant e şi faptul că ziua sa a coincis cu Paştele ortodox şi în 2003, dar şi în 1997. Urmă­toarea “coincidenţă” însă va fi abia în... 2087.

Parcă i-a pus mîna pe creştet Cel de Sus, înzestrîndu-l cu talent. Poate şi cu înţelepciune, şi cu omenie, deşi acestea pot fi şi învăţate. Avîndu-le, s-a ghidat după îndemnul “Munceşte!”. Şi o face întotdeauna cu uşurinţă, pentru că îi place. Pentru că alegerea a ceea ce trebuie să facă îi aparţine. Se lasă înconjurat în activitatea sa numai de oameni la care ţine, pentru că el ţine la prietenie, iar aceasta creează un fel de nimb, nevăzut, dar simţit. De aici izvorăşte şi izbînda.

Nu a alergat după succese ră­su­nătoare. Timid, dar ferm în ac­ţiunile sale, îşi propunea mereu un lucru “bine făcut”, ca un gospodar molcom. Cînd a venit izbînda a ştiut cum s-o ţină în frîie, fără ca ea să zburde. A avut grijă să o lase la ve­dere doar în limita bunului-simţ. A ieşit puţin din găoace, a controlat si­tuaţia, a garnisit acest frumos şi me­ritat succes cu sufletul său şi cu gîn­durile-i curate, după care l-a pus la loc de cinste, căutîndu-şi de trea­bă.

Citește pe Antena3.ro

Blocaj la negocierile pentru Guvern. Surse: Nu s-au înțeles pe împărțirea ministerelor

Continuitate. Cristian Mungiu se apucă de un alt film. E cu picioarele pe pămînt. Nu visează la un alt mare succes, precum acesta, avut cu “4, 3, 2”, deşi va munci aşa cum ştie el, pentru sine, pentru cei dragi, pentru toţi cei care vor merge să-i vadă noua producţie.

Vrea însă şi altceva. Vrea ca la noi să existe o cultură cinematogra­fică, menită să fie învăţată în şcoli. Despre marile probleme ale cinematografiei române au vorbit mulţi. S-a tot bătut apa-n piuă. Puţini însă au încercat să facă ceva concret. Cristian Mungiu, nefiind ameţit de abu­rii ieşiţi din “frunza palmierului”, a luat taurul de coarne, pornind într-o caravană care poate deveni, alături de alte iniţiative, o platformă de educaţie cinematografică a ro­mâ­nilor. Da, da, la nivelul ţării, cul­tură cinematografică aproape că nu există. Mungiu a dat un semnal în acest sens. L-a dat autorităţilor. Le-a adus mostre. A gîndit o strategie care trebuia de mult să vină de la ale­şii poporului. Şi-a asumat rea­li­zarea ei. Dacă un cadru legislativ ar depinde de un om ca Mungiu, şi nu de structuri statale, probabil că ie­şirea din hăţiş ar fi mai uşoară.

Debutul în film al lui Cristian Mun­giu a fost în 1998, cînd avea 30 de ani. Era vorba despre un scurtme­traj. În 2007, o dată cu selectarea la Ca­nnes a filmului “4, 3, 2”, recu­noaş­­terea în plan mondial a fost iminentă.

Cineast şi Cavaler... în grad

Cristian Mungiu s-a născut la Iaşi. A studiat limba şi literatura engleză şi americană. A lucrat o perioadă ca profesor, dar şi ca zia­rist. În 1998 a absolvit cursu­rile Academiei de Teatru şi Film. A regizat câteva scurtmetraje pentru care a primit premii. Primul său lungmetraj, “Occident” (2002), a fost prezentat în secţiunea “Quin­zaine des Réa­lisateurs” la Ca­nnes. “4, 3, 2” i-a adus lui Mun­giu şi echipei circa 20 de mari premii internaţionale, marcînd şi pri­ma nominalizare a unui film ro­mâ­nesc la Globul de Aur. A fost răs­plătit şi prin conferirea Or­di­nului Naţional “Steaua Româ­niei” în grad de Cavaler, pentru contri­buţia sa la promovarea la nivel mon­dial a cinematografiei naţio­na­le.