Costel Busuioc: "Acum învăţ să cânt. E o muncă titanică"

A devenit deja erou de carte. "Costel Busuioc" se găseşte în librării încă din iarnă. Următoarea carte o va lansa după ce va fi cântat la Scala, spune râzând, când lumea va comenta pe seama "ciobanului ăla care a reuşit". Până să se remarce pe marile scene, Costel Busuioc, omul a cărui viaţă s-a schimbat radical după ce a câştigat concursul "Hijos de Babel", studiază intens muzica. Face vocalize, teorie, solfegiu. Pregătit să urce pe scenă va fi abia la toamnă când, o dată cu noul album, publicul va descoperi "un alt Costel Busuioc".

● Jurnalul Naţional Cum de ai devenit aşa rapid eroul unei cărţi?
● Costel Busuioc: Romeo Petraşciuc, autorul, este prietenul unui prieten al meu, iar oamenii ăştia, mai sentimentali, au dat crezare celor ce s-au scris în presă şi au fost foarte afectaţi de aceste răutăţi, că mi-am lăsat nevasta şi copiii... Ei mi-au propus să facem cartea asta ca să vadă lumea cum sunt eu de fapt. Am spus aproape toate lucrurile frumoase din viaţa mea, dar şi câteva triste. Şi nu mi-e ruşine cu ce am zis aici. Lansarea cărţii a fost în iarnă, de Crăciun. Următoarea carte o voi lansa după ce voi cânta la Scala. O să zică lumea: "Ciobanul ăla a reuşit şi uite că a cântat la Scala din Milano".


● Vorbeşti şi despre numeroasele greutăţi prin care ai trecut: umilinţe, violenţe fizice şi verbale, îmbolnăviri care te-au dus la un pas de moarte. Şi-a cerut cineva iertare, ulterior, pentru suferinţele pe care ţi le-a pricinuit?
● Nu, nimeni, niciodată, în schimb i-am iertat eu pe toţi, fără excepţie.


● Oricând dădeai de greu începeai să cânţi. Ţi-ai păstrat obiceiul?
● Da, categoric.


● Te-au căutat părinţii, fraţii şi surorile, după ce ai devenit cunoscut?
● M-au căutat câţiva dintre fraţi şi părinţii. Ţin legătura cu ei. Cu mama vorbesc foarte des la telefon şi mă informează şi despre restul familiei.


● Anul trecut ai avut nişte concerte la Bucureşti. Cum au mers?
● Am avut nişte concerte, însă nu au fost promovate. Cei cu care am lucrat nu au avut cele mai bune intenţii.


● Au vrut doar să câştige nişte bani de pe urma ta?
● Fără să facă cel mai mic efort. Cu tot respectul pentru dânşii, că doar trebuie să câştige toată lumea ca să trăiască... însă sunt lucruri care nu pot fi spuse. Mi-e mie ruşine şi prefer să nu discut despre ele. Sunt oameni cărora le lipseşte virtutea aia de om. Ce să încep acuma, să discut despre cum ar trebui să fie un om? Imaginaţi-vă că ar însemna să fac acuma teologie, că doar Dumnezeu ne-a făcut după chipul şi asemănarea lui, dar noi nu semănăm cu el dacă suntem răi, mincinoşi, ţepari şi pretindem că suntem oameni cu studii, cu facultăţi, dirijori... Am trăit o experienţă, eu o iau ca atare. Dar am avut dezamăgiri, că m-au dezamăgit oamenii, în special organizatorii de spectacole.


● Ai stat mai mult în ţară?
● Am stat şi aici, şi afară. Afară, sincer, n-am prea vrut să cânt, din anumite motive. Mi-am dorit foarte mult să fac o pauză. Am început să cânt colinde, în perioada Crăciunului, pe care le cântam în fiecare an, la biserică. Villancicos, cum se numesc colindele în Spania, nu sunt atât de gustate acolo aşa că m-am gândit ca acest proiect să rămână doar pentru România. N-a fost rău, dar au existat şi lucruri care au lăsat de dorit din punct de vedere organizatoric. Însă aşa e viaţa, învăţăm pe parcurs.


● Şi n-ai mai cântat deloc afară, anul trecut?
● Ba da, la diferite sărbători ale oamenilor importanţi. În Spania, de exemplu, am cântat la sărbătoarea fostului soţ al prinţesei de Monaco. A fost foarte frumos, am cântat arii din opere şi cântecele cu care m-am lansat eu, mai uşoare, precum "Con te partiro".


● Eşti invitat doar în Spania la evenimente private?
● Sunt dorit în America Latină, însă vreau să pregătesc foarte bine momentul. Anul trecut, de exemplu, am fost sunat din Ecuador. Mă voiau pentru că "Hijos de Babel" a avut o audienţă extraordinară acolo. În general, în America Latină a avut o audienţă foarte bună concursul, se poate proba, şi sunt foarte cunoscut în zonă.


● Ai continuat în tot timpul ăsta să-ţi aprofundezi studiile muzicale?
● Sigur că da. Am un profesor în Spania, dar de ceva timp nu ne-am prea întâlnit. Ultima oară am fost în Spania în februarie, pentru că am vrut să stau mai mult lângă familie. Copiii sunt la vârsta la care au mare nevoie de tată. Eu ştiu prin ce am trecut în copilăria mea, nu vreau să treacă şi ei prin asta şi am hotărât să stau mai mult timp în România. Dar am găsit şi aici un profesor. Îmi spuneau foarte mulţi oameni din Bucureşti, figuri ale muzicii autohtone, la lansarea primului CD cu Jurnalul Naţional, la Ateneul Român: "Costel, trebuie să-ţi alegi un profesor. Tu decizi cu care dintre ei te vei simţi bine". Eu ştiam acest lucru... Am avut mulţi profesori, dar acum lucrez cu cineva din Tg. Mureş, care nu doreşte deocamdată să-i fie dezvăluit numele. Şi e foarte interesant, pentru că acest băiat nu mi-a luat nici un ban până acum şi studiez cu el de aproape un an. Când sunt în România, mă duc să studiez la el, la Tg Mureş. E un băiat cu bun simţ şi mie îmi place mult. El este un nativ, e bariton, şi ştie cu ce probleme mă confrunt eu, ca unul care nu este un nativ, ca să studiez, să capăt un ambitus, o îmbunătăţire, o îmbogăţire a vocii prin muncă.


● Îţi dă şi "teme", vocalize pentru acasă?
● Asta fac toată ziua, studiez. Vocalize, teorie, solfegii.


● Şi nu îţi bat vecinii  în ţeavă?
● Acum ştiu că e Costel Busuioc şi trec cu vederea. (râde)
● Apăruseră prin ziare ştiri că ai vrea să te întorci la zidărie.
● Au fost scrise din burtă.


● Dar te-ai întoarce?
● Am prea multe oferte de a cânta pentru a mă întoarce la zidărie. Imaginaţi-vă că acum mulţi ani mă uitam la zidărie ca la o muncă pe care niciodată n-aş putea să o fac. Pentru că e foarte grea. Şi îţi trebuie cap pentru ea. Nu vreau să mai spun că în copilărie mi se spunea că sunt prost şi că eram complexat de acest lucru. Însă nu-mi plăcea zidăria. Dar am ajuns să o învăţ, şi încă foarte bine. Dar n-am să o mai practic vreodată, eventual doar dacă vreau să-mi fac acasă un şemineu, cu mâna mea. Am învăţat-o de nevoie şi o visam şi noaptea. Dar după ce Costel Busuioc a câştigat concursul "Hijos de Babel", de fapt de când a intrat în acest concurs, pentru că înainte de a-l câştiga a stat două luni închis în casa respectivă, n-a mai practicat-o. Iar concursul a fost o experienţă extraordinară pe care n-o s-o uit niciodată.


● Mai ţii legătura cu ceilalţi concurenţi?
● Să ştii că ţin cu mulţi dintre ei şi, culmea, eu îi sun pe toţi. Cubanezii mă mai caută şi ei. Chiar m-am gândit că poate  la viitoarea lansare a CD-ului meu să-i aduc la Sala Palatului să cânte "Guantanamera". Ar fi o pată de culoare.


● La muncă, în Spania, ţi-a fost vreodată ruşine că eşti român?
● Eu am fost întotdeauna mândru că sunt român, numai că atunci când se întâmplau tot felul de lucruri ciudate - români care furau sau omorau - sufeream foarte mult. Că vedeam pe toate canalele media cum românii sunt puşi la zid. Niciodată nu am fost tratat rău în Spania. Asta dă dovadă că spaniolii făceau diferenţa între cei puţini care se ocupau cu ce am pomenit şi marea majoritate care mergea la muncă să câştige un ban cinstit pentru familie.


● Din ce trăieşti acum?
● Este al treilea an când primesc o bursă de la dl. Dinu Patriciu. Întreţin familia cu aceşti bani şi aşa pot să studiez. Aşa mi-am permis să renunţ la concerte, să iau o pauză ca să studiez. Acum învăţ să cânt. Am nişte reflexe greşite, vechi, care trebuie schimbate. E o muncă titanică, dar mie nu mi-e frică de muncă. Am poftă de cântat şi de muncit!


● Când vei fi pregătit pentru următorul spectacol?
● Se pregăteşte un CD pentru toamnă, care va fi un bum pentru toţi românii şi nu numai, pe care-l voi înregistra în România. Va exista şi un turneu de promovare a acestui CD. Nu mă va mai vedea nimeni pe scenă până atunci. Pentru că vreau să uit reflexele greşite pe care le aveam şi să o iau de la capăt. Până în toamnă, Costel stă cuminte şi învaţă, repetă, înregistrează. Studiază. E foarte serioasă treaba şi diferenţa se vede. Când mai merg la biserică şi cânt nu mai stau încordat ca înainte şi nici nu-mi mai ţin gura încleştată. E altceva, e mai natural, îmi place. Mai am de muncit, însă până în toamnă va fi un alt Costel Busuioc. În curând voi lansa şi site-ul, www.costelbusuioc.eu.


● Biserica a rămas la fel de importantă în viaţa ta ca şi până acum?
● Sigur. Aceste sărbători le-am petrecut la Ghilad, unde m-aţi cunoscut, unde am fost la biserică şi am cântat la strană. A fost cel mai frumos Paşte din viaţa mea. Oamenii, când m-au văzut la biserică, au început să dea telefoane, "haideţi, că a venit şi Costel". Când se petrec astfel de lucruri mă bucur foarte mult. Mai ales ghilăţenii mă iubesc foarte mult. Şi nu doar ei, cred că sunt mulţi în ţara asta care mă privesc cu ochi buni, cum spun bătrânii.


● Te-ai mutat cu familia la Timişoara, imediat după concurs.
● Am câştigat concursul în martie, iar în mai ne-am mutat la Timişoara. Băiatului i-am luat un pian cu coadă lungă. Era timid la început, îi curgeau lacrimile şi îmi zicea: "tati, dacă o să cânţi tu, o să cânt şi eu". După trei săptămâni, îi spunea mamei lui: "mami, dacă ştiam eu că muzica e aşa de frumoasă nu mai plângeam niciodată".


● Când au început copiii tăi să studieze muzica?
● După ce am devenit cunoscut şi ne-am mutat la Timişoara, unde locuim într-un apartament cu chirie, i-am dat la unul dintre cele mai prestigioase licee din ţară, Colegiul naţional de artă "Ion Vidu". Trei dintre ei studiază muzica. Tabita, care va face 11 ani în curând, studiază vioara, Daniel pianul, iar Sara tot vioara. Pe a patra nu ştiu încă unde o să o dau, e micuţă, are doar trei anişori. Noi îi direcţionăm spre muzică, pentru că muzica îţi cizelează sufletul. Şi sunt talentaţi copiii. Ar fi păcat să nu-i las s-o studieze. Merg foarte bine toţi cu muzica şi eu cred că asta îi va ajuta foarte mult în viaţă.


● Ce ai vrea să repari la viaţa ta, ce regrete ai?
● Un singur regret am, că sigur, la un moment dat, l-am supărat fără voie pe Dumnezeu.


● Care e visul vieţii tale?
● Vorbind strict de viaţa de pe pământ marea mea dorinţă este să cânt operă. Şi nu oricum. De aceea mă pregătesc foarte mult pentru asta.