Cultura - Biblioteca lui Andrei Bacalu

Sunt oameni pentru care un volum de poezie sau filosofie conteaza atat de putin, incat nu merita sa scoti nici un leu din buzunar pentru a-l avea. Pentru altii insa, nici o suma nu este prea mare atunci cand este vorba despre o carte buna.

Andrei Bacalu face parte din categoria oamenilor care venereaza cartile, aceste prie-tene ale noastre ce nu se arata niciodata deranjate atunci cand in toiul noptii te apuca dorul de lectura. Si nici nu te blameaza cand, dupa mai multe zile, saptamani sau chiar luni in care nu le-ai atins, nici macar pentru a sterge praful care s-a asezat pe coperte, te reintorci spasit la ele.

SACRIFICII. Andrei Bacalu iubeste cartile, iar, potrivit spuselor sale, dupa dragoste si credinta, acestea reprezinta cea mai mare avere pentru un om. Aveti nevoie de o dovada? Nimic mai usor: biblioteca sa contine peste 1.000 de volume, "basca tot atatea DVD-uri si CD-uri". Pentru a intra in posesia unei carti, scriitorul nu s-a dat in laturi de la nimic: a renuntat uneori la mancare, alteori la vin sau tigari, la excursii, intalniri. Dupa cum el insusi marturiseste: "Nici un sacrificiu nu mi se pare prea mare pentru o carte pe care o iubesti sau pentru o fiinta pe care o iubesti". Mai ales in perioada comunista, aceste cuvinte nu erau vorbe in vant. Daca ne gandim cat de greu de procurat erau cartile importante, in special pentru cei care nu aveau relatii printre anticari. "Daca aveai prieteni sau legaturi in lumea anticarilor, nu era foarte greu. Carti existau, dar circulau greu, multe aduse cu sacrificii din putinele si rarele calatorii in strainatate. Marii anticari precum Radu Berceanu, Simion Mihuta, Irina Bartok si multi, multi altii compensau rigiditatea sistemului si raspandeau cartile ca niste adevarati artisti ai literei tiparite. In orice sistem totalitar deviza este: «Tot ce nu este strict interzis este absolut obligatoriu». Fiecare biblioteca, fiecare anticariat avea o regiune denumita «Fond special», continand carti interzise dupa criteriile fanteziste ale cenzurii, greu sau deloc accesibile majoritatii cititorilor, cea fara relatii. Detaliu picant, o simpla gripa a cenzorului de engleza de la anticariatul Biserica Enei ameninta planul de vanzari, prin urmare cartile au iesit pe piata, de la SF la proza erotica si de avangarda, iar eu m-am intors acasa fara banii de salariu si plin de datorii, dar si de carti", isi aminteste scriitorul.

DIVERSITATE. In biblioteca lui Andrei Bacalu si-au gasit "refugiul" carti in diferite limbi ale Pamantului: "In romana, desigur, ebraica, franceza (putine), engleza (multe), spaniola, italiana, germana (poezie), japoneza (tot poezie), plus cateva manuale de islandeza, malteza, persana, chineza... Pe vremuri, in Bucuresti, aveam materiale de invatat mai bine de 50 de limbi si/sau dialecte. S-au imprastiat...". Si bineinteles multe dictionare, intrucat prezenta acestora este esentiala in orice biblioteca care se respecta, este o conditie sine qua non. Cea mai veche carte este o antologie de poezie spaniola medievala (din "Secolul de aur"), pierduta la Cluj in 1962 si redescoperita de sotia sa intr-un anticariat parizian in 1998.

INFLUENTA. Pofta pentru citit l-a cuprins pe Andrei Bacalu inca din copilarie, iar o data cu trecerea anilor aceasta s-a intensificat, ba chiar acutizat. Poate tocmai de aceea scriitorul considera ca una dintre cele mai dificile intrebari la care ar trebui sa dea raspuns este titlul primei carti lecturate: "Greu de spus, probabil Robinson Crusoe intr-o editie simplificata, poate o crestomatie scolara gasita in ruinele Parcului Parlamentului (vorbim despre 1944, dupa bombardamente) sau poate povestea lui Nils Holgersson «In tara gastelor»". Volumul cu cea mai mare influenta asupra sa este Biblia, alaturi de altele la fel de importante. "Este greu de apreciat care sunt cartile care mi-au influentat viata. Cu siguranta Biblia, si tot ce am citit din Shakespeare, in original si in traducere, Freud, Kafka, Orwell, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale", ne-a declarat scriitorul. Insa cartile sale favorite, cele pe care le-a recitit de cele mai multe ori, sunt volumele de versuri ale lui Stefan Augustin Doinas, Mircea Ivanescu, Ion Negoitescu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Dante Alighieri, Apollinaire, Christian Morgenstern. Si in proza are carti preferate: "Patul lui Procust" (Camil Petrescu), "Pickwick Papers" (Dickens), "Craii de curte veche" (Mateiu Caragiale), "Groapa" si "Princepele" (Eugen Barbu) si cam tot ce a scris Jorge Luis Borges.

ANTICARI
"Carti existau, dar circulau greu, multe aduse cu sacrificii din putinele si rarele calatorii in strainatate. Marii anticari precum Radu Berceanu, Simion Mihuta, Irina Bartok compensau rigiditatea sistemului si raspandeau cartile ca niste adevarati artisti ai literei tiparite"

INFLUENTA
"Este greu de apreciat care sunt cartile care mi-au influentat viata. Cu siguranta Biblia si tot ce am citit din Shakespeare, in original si in traducere, Freud, Kafka, Orwell, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale"

DATORII
"O simpla gripa a cenzorului de engleza de la anticariatul Biserica Enei ameninta planul de vanzari, prin urmare cartile au iesit pe piata, de la SF la proza erotica si de avangarda, iar eu m-am intors acasa fara banii de salariu si plin de datorii, dar si de carti" - Andrei Bacalu, scriitor

AUTODIDACT

Dorinta de a citi in original l-a facut sa invete inclusiv limba japoneza. "Am fost stimulat de un articol dintr-o revista nipona, esential pentru o cercetare a sotiei mele, din care am descifrat un prim semn, mizu, care inseamna apa. A fost inceputul unor bucurii nevinovate, a placerii de a sti sa gasesti un semn in dictionar, de a descifra un text asa cum muzicienii citesc o partitura, un sentiment de apartenenta la un club al naibii de exclusiv", marturiseste Andrei Bacalu.