De o fericire postmodernista

Se-ntalneste un tip cu o tipa la restaurant, amandoi sunt la prima intalnire, sunt foarte timizi, dar ea asteapta ca el sa faca totusi mai multe chestii decat ea, el priveste pe ascuns intr-un loc unde doi prieteni ii dicteaza ce sa faca si el se conformeaza si iese bine pana la urma, chestia asta da rezultate, cand pleaca, locul ramas gol lasa vederii o alta masa la care doua tipe se presupune ca-i aratasera gagicii ce sa faca.

Ei, ai recunoscut, in propozitie e vorba de reclama aia mai noua la Dialog aaa... pardon, la Portocala sau la Portocaliu, cum vrei s-o iei. Daca ma-ntrebi pe mine, am sa-ti spun c-o gasesc foarte simpatica, desi multi dintre amicii mei mi-au spus ca ei nu vad nici o legatura cu chestia cu semeseurile pe care o promoveaza, dar o gasesc, eu vad o legatura.

Nu, nu o legatura de marar, nici macar o legatura extraconjugala, eu vad o legatura de idei, intre cum arata reclama si ce vrea ea sa transmita.

Dar ce m-a intrigat pe mine este altceva, este cu totul altceva. Auzi? Stii momentul in care mana lui este aproape de mana ei si ea se infioara toata? Oare prietenele aflate la masa vecina i-au spus sa se-nfioare sau asta a venit din ea?

Pe mine asta ma intriga. Daca e sa ma iau asa, dupa onestitatea reclamei, tind totusi sa cred ca fiorii exhibati de fata au fost reali.

Iar plecarea lor triumfala este mesajul ca da, treaba a dat roade, ca sistemul asta cu schimbatul de semeseuri in draci e eficienta. Uite, ia exemplul astora doi! Ai vazut? Habar n-aveau pe ce lume traiesc (bine, erau si mici!) si la sfarsit s-au luat pe dupa umeri si au plecat fericiti. "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti si-or mai trai si azi daca n-or fi murit." Asta face semeseul din om! Il trimite direct si iremediabil in bratele fericirii! Semese egal fericire. Nu-i treaba mai adevarata decat asta.

Ai sa-mi spui ca toate reclamele aduc a fericire. Eu am sa-ti raspund ca doar reclamele simpatice aduc fericire. Adica, ma rog, asta o zic eu, in numele meu propriu. Ah, da! Apropo de mania asta a semeseurilor. Stii cate mesaje am trimis io luna trecuta? Trei sute! Ma crezi, nu ma crezi, atatea am trimis. Si stii ce? Chiar sunt fericita!