Dedicatia muzicala - trecut, prezent, perspective

Imi place sistemul asta de dedicatii muzicale la televizor, desi nu-nteleg satisfactia unora de a urmari o piesa care oricum se difuzeaza de cateva ori pe zi. Televiziunile specializate pe muzica au emisiuni prin care pustii mai ales isi fac dedicatii. Totul este filmat dinamic, in habitatul natural al scolarului - curtea scolii.

Dedicatiile nu contenesc, la fel si caracterizarile: "Pentru colegii mei din clasa a saptea, pentru doamna diriginta, care e cea mai beton profa din scoala, pentru X, Y, Z, W, bla-bla-bla". Pe masura ce vorbeste, omul se angajeaza intr-un pomelnic fara sfarsit. Ai senzatia ca, daca ar omite pe cineva, ar avea mult de furca dupa emisiune, l-ar alerga prin toata scoala toti nepomenitii, l-ar incolti ca pe un pui de gaina, dupa care i-ar trage suturi peste suturi, pumni in cap, capete-n gura, in fine, tot tacamul...

Enumerarea se termina de obicei cand te-astepti mai putin. Incepe piesa si toata lumea e fericita.

Asta se-ntampla la MTV si la Atomic, sau, cum ii zice acuma, "TV k Lumea", dar fatalitatea a facut sa stau cateva minute pe Etno TV. Tocmai se dadea o emisiune cu dedicatii. E o tanti acolo imbracata-n costum popular care citeste din scrisori. Are un stil pe care-l stiu foarte bine de pe vremea cand ascultam "Curierul melodiilor" la Radio Romania Actualitati. O mai tineti minte? Se difuza intre opt si noua dimineata si consta, la fel, in cititul unui pomelnic mare cat China, dupa care intra piesa.

Cam acelasi lucru reuseste sa-l faca tanti de la Etno TV, care nu doar ca vorbeste foarte mult, dar vorbeste si foarte mult. Foarte, dar foarte mult!

Se uita arareori in camera, preferand pozitia "capul in scrisoare". "Sotia cutare, copiii cutare, cutare, cutare si cutare, nepotii cutare si cutare, precum si stranepotul cutare" intr-o enumerare aiuritoare a unui neam pe care nu-l stiu decat cei in cauza si care oricum nu intereseaza pe nimeni altcineva.

Afli, independent de vointa ta, ca sarbatoritul "implineste frumoasa varsta de 87 de ani". Nu pot sa nu-mi amintesc ca la "Curierul melodiilor" cam toata lumea "prindea in buchetul vietii" trandafiri, ocazie cu care avea dezlegare la muzica.

Sa va spun un secret: cand eram in liceu faceam si eu dedicatii, dar la radio si numai la emisiunile specializate pe muzica rock. Si cand spun "rock" spun neaparat formatii d-alea urlatoare care nu-mi placeau defel, dar pe care era cool sa le dedici. Era o chestie de identitate. Hai noroc!