Tudor Gheorghe a primit “botezul” din partea publicului pentru noul său rol din musicalul “Omul din La Mancha”, o coproducţie a Teatrului Naţional “Marin Sorescu” şi Teatrul Liric “Elena Teodorini” din Craiova, prezentată joi seară la Sala Palatului.
Dacă pe scena Teatrului din Bănie, care l-a consacrat cu mulţi ani în urmă, artistul a jucat roluri remarcabile rămase în memoria publicului şi a criticii, spaţiul strict teatral bucureştean l-a avut doar cu prilejul unor festivaluri şi turnee ale spectacolelor Naţionalului craiovean. A fost însă un rege al oricărei scene, în special al celei de la Sala Palatului, atunci când versul ales de el inundat de o muzică divină i se revărsa din suflet prin vocea-i inconfundabilă, plină de har.
Cavalerul tristei figuri
La maturitatea artistică pe care o trăieşte de ani buni atât de intens, Tudor Gheorghe îl aduce pe Don Quijote pe meleagurile mioritice în variantă teatrală cântată. Vârsta, statura, vocea, pregătirea teatrală şi muzicală, intuiţia sau cunoaşterea textului scris de Cervantes cu 400 de ani în urmă i-au permis să-l întruchipeze pe Cavalerul tristei figuri într-un chip magistral. Ar fi şi “identificarea” sa cu Don Quijote, pentru că s-a luptat mult în viaţă cu “morile de vânt”. Publicul, de această dată amestecat – cel îndrăgostit de muzica lui Tudor Gheorghe şi cel care a dorit să-l vadă din nou în teatru –, l-a ovaţionat îndelung. A fost răsplătit efortul tuturor interpreţilor şi al realizatorilor spectacolului, dincolo de unele inadvertenţe tehnice.
Musicalul american “Omul din La Mancha” compus de Dale Wasserman a fost regizat de Cezar Ghioca. Pupitrul dirijoral a fost încredinţat unui maestru al baghetei – Marius Hristescu. Pe scenă s-au aflat şi artişti lirici, instrumentişti. De lăudat actorii Naţionalului craiovean şi în acest context: au demonstrat că pot şi să cânte, chiar şi Valentin Mihali, care se îndoia, atunci când i s-a propus să joace, de calităţile sale vocale. Întruchipându-l pe Sancho Panza, i-a ieşit bine.