Dorina Chiriac : “Trăim într-o societate profund misogină”

Acordă importanţă relaţiilor interumane înainte de a se gândi la împărţirea pe sexe. Încearcă să definească oamenii pe care îi întâlneşte prin modul în care sunt “mobilaţi” la cap. Aşa că e firesc să o scârbească, după cum mărturiseşte, oamenii care au prejudecăţi balcanice: “Eu una remarc târziu sexualitatea celor cu care vorbesc sau cu care mă întâlnesc, o remarc în dormitor. Dar până atunci oamenii sunt oameni şi pretind acelaşi lucru de la interlocutorii mei. Fie ei bărbaţi şi femei.” Prejudecata îşi iţeşte capul hidos în cele mai diverse forme. Normal că şi în felul în care poate fi perceput un produs artistic, născut pe scena teatrului, acolo unde Dorina Chiriac evoluează la propriu şi la figurat.

Dorina spune de ceva vreme adevărul în chip de Bufon, în “Lear”, la Bulandra. Alături de alte 24 de actriţe extraordinare: “Joc în continuare în «Lear» în această stagiune şi mă bucur pentru că este o perioadă din viaţa mea în care lucrez alături de o echipă foarte mişto, formată din 25 de femei. Cine spune că 25 de femei nu se pot înţelege se înşală amarnic. Pot supravieţui împreună. 25 de femei cu vârste diferite, cu faze diferite de evoluţie artistică şi umană, cu orgolii şi personalităţi diferite pot funcţiona foarte bine. Se coalizează foarte bine şi se pot înţelege din clipa în care îşi acceptă şi îşi ocolesc punctele nevralgice. Mariana Mihuţ, Valeria Seciu, Dana Dogaru, Eugenia Mirea, Andreea Bibiri, Daniela Nane etc. Multe, diferite, puternice...” 

 “Lear”, în viziunea extrem de aplaudată a regizorului Andrei Şerban, a atras atenţia multora mai ales prin faptul că o mână de actriţe foarte bune joacă roluri de bărbaţi. Lucrurile nu stau chiar aşa, explică Dorina: “Nu e vorba despre vreun rol de bărbat în acestă piesă, aşa cum poate că au înţeles unii. Am tratat totul extrem de uman. Există relaţii interumane. Nu s-a pus problema să jucăm bărbaţi. Nu mă apuc de nu ştiu ce din pantaloni, nu am nu ştiu ce tip de gesturi care să dea asta de înţeles. Cine a înţeles altceva a înţeles pentru că oamenii au prejudecăţi şi pentru că trăim într-o societate profund misogină. În general, bărbaţii, unii dintre ei, sunt cei care pufnesc la acest spectacol. Adică vine Mariana Mihuţ îmbrăcată aşa şi mi se dă bărbat? Dar nu se dă nimeni bărbat! Este vorba despre un părinte care nu se înţelege cu copiii. Putea foarte bine să fie femeie sau bărbat, nu e vorba despre îndeletnicirile bărbaţilor. Fiziologic vorbind este vorba despre o ierarhie a capacităţilor. S-a dorit să se scoată în evidenţă exact faptul că femeile, atunci când abordează un rol, apelează în primul rând la emoţie, la instinct. Bărbaţii apelează mai întâi la cerebral, la situaţia raţională şi abia apoi, dacă e cazul, dacă cere regizorul, intervine şi emoţia. A fost o abordare emoţională a piesei. Care nu are legătură cu sexul. E vorba despre o emoţionalitate scoasă dintr-o piesă a lui Shakespeare, autor născut într-o vreme în care femeile nu aveau drept de vot, ce să mai vorbim despre acces la studiu. Şi e clar că în piesele clasice puternice, ale lui Shakespeare, ale lui Cehov, rolurile scrise pentru bărbaţi sunt de obicei cele foarte bune, din simplul motiv că erau scrise de bărbaţi. Ei aveau acces la educaţie, la informaţie, la multe altele. Femeia apare ca un instrument de susţinere. Rareori mai întâlneşti la un geniu şi un vizionar ca Shakespeare ca femeia să fie o tipă deşteaptă.”

Bufonul, rolul pe care îl face Dorina în Lear, spune adevăruri. Îşi permite să spună adevărul, după cum subliniază actriţa: “Asta este până la urmă mesajul artei, el este de fapt artistul. De pe vremea preoţilor care au inventat teatrul o dată cu ritualurile antice, teatrul era o exocizare. Şi-a pierdut în timp această calitate. S-a transformat în entertainment, ceea ce nu este un lucru greşit. Misiunea teatrului a fost însă dintotdeauna una de exorcizare, de punere a oglinzii în faţa societăţii. Teatrul nu trebuie să fie frumos. åla e soap-opera, e sitcom, e telenovelă. Teatrul e oglinda societăţii cu bune şi cu rele. E pusă în faţa lumii ca să trezească, să atragă atenţia, să trezească comparaţia. Pui bine lângă rău şi în felul asta iese în evidenţă binele.”

Cât despre rolul adevărului în societatea de azi, adevăr relativ după cum ştim cu toţii, Dorina este de părere că ar trebui să fie cumva pus în umbra toleranţei, a acceptării faptului că suntem diferiţi şi că avem realităţi diferite: “Din păcate, noi trebuie să adăugăm de fiecare dată «părerea mea» într-o discuţie pe care o avem cu cineva. E foarte clar că e părerea mea dacă o scot pe gură. Dar trebuie să mai folosim şi acest avertisment pentru că suntem poziţionaţi pe conflict. Asta se întâmplă din cauza faptului că nu stăpânim limbajul, pentru că nu este educată din fragedă pruncie civilizarea. Taman ceea ce tot înjurăm noi la francezi, care sunt mereu pe buze cu «bonjour, ca va?», iar noi îi maimuţărim pentru că vorbesc astfel şi ni se pare că sunt falşi. Despre asta vorbea Cărtărescu în «Sentimentul românesc al isteriei». Noi suntem genul care se enervează din orice, nu există bună ziua, toată lumea e cu privirea în pământ. Şi nu cred că e o chestie care ţine neapărat de faptul că suntem săraci. Săraci sunt şi alţii. Mergeam prin turnee prin toată ţara şi mă întorceam cu autocarul din Ardeal, prin sud, prin Oltenia. Era derizoriu, satele arată groaznic şi am zis: săracii, sunt săraci. Şi mi-am zis în momentul ăla. Dar ce, ardelenii sunt bogaţi? Nu, doar că ăia îşi organizează lucrurile în ograda lor. Nu lasă mizeria şi sărăcia să-i acopere, îşi fac curăţenie. E un ceva care vine din educaţie, care se moşteneşte.”

Dincolo de rolul din Lear, Dorina Chiriac va relua repetiţiile la “Femeia care şi-a pierdut jartierele”: “O să se joace le Romexpo, pentru că are nevoie de spaţiu mai generos. Este o piesă în care este nevoie de două actriţe, eu şi Mihaela Teleoacă, pentru a face un rol lângă Horaţiu Mălăele şi George Mihăiţă”, spune râzând Dorina. “Altfel aştept să înceapă Alexandru Dabija un spectacol la comedie, un fel de musical pe muzica Adei Milea. E un spectacol omagial, pentru că în curând se vor împlini 50 de ani de la înfiinţarea Teatrului de Comedie, şi primul spectacol care s-a pus în scenă la acel moment, «702», în care juca Radu Beligan, se va pune din nou în scenă. Se pare că va cuprinde cam toată formaţia artistică a Comediei.” Dorina Chiriac mai are în lucru şi rolul din piesa “Felii” a Liei Bugnar, rol cu care actriţa Ofelia Popii a înregistrat un succes extraordinar: “Sper să avem şi noi succes, deşi va fi un spectacol aproape total diferit, dar cu aceeaşi echipă de creaţie.” Nu în ultimul rând, o puteţi întâlni pe Dorina la Teatrul Metropolis, în “Opposites Atract”, un spectacol la care a muncit alături de Florin Piersic jr.