Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
C(RAMPE)
Numai ce-am văzut o reclamă care promite că să stau liniştită cu pensia
mea, că totul e sub control, că banii mei lucrează pentru mine: "Banii
sunt ai tăi şi lucrează pentru tine" (ING). Hmmm... nu ştiu despre
tine, dar eu, când aud că banii mei lucrează pentru mine mă apucă aşa o
panică. Sincer, prefer să am control sută la sută asupra banilor mei,
motiv pentru care am zis să-mi trimit banii în concediu să se relaxeze,
urmând ca eu să lucrez pentru ei, nu ei pentru mine.
C(RAMPE)
Numai ce-am văzut o reclamă care promite că să stau liniştită cu pensia mea, că totul e sub control, că banii mei lucrează pentru mine: "Banii sunt ai tăi şi lucrează pentru tine" (ING). Hmmm... nu ştiu despre tine, dar eu, când aud că banii mei lucrează pentru mine mă apucă aşa o panică. Sincer, prefer să am control sută la sută asupra banilor mei, motiv pentru care am zis să-mi trimit banii în concediu să se relaxeze, urmând ca eu să lucrez pentru ei, nu ei pentru mine.
Paranteză: lucrul acesta a fost confirmat pentru prima oară de comedianul Jerry Seinfeld, care a recunoscut onest că preferă să-şi lase banii să se relaxeze, urmând ca el să facă tot lucrul. Am închis paranteza. Of cors, mai hors! Cine ar putea să stea liniştit acasă, ştiindu-şi banii trimişi la lucru? Dacă li se face rău banilor? Dacă nu vin la serviciu şi-şi pierd jobul? Dacă-şi iau lumea-n cap şi pleacă? Neobişnuiţi cu lumea asta rea în care trăim, te pomeneşti că se lasă păcăliţi de primul străin care le iese-n cale cu un diplomat fancy, promiţându-le acadele dacă sar la el în geantă? Că doar s-au întâmplat cazuri de bani proşti, fără discernământ, care s-au lăsat păcăliţi de oamenii răi şi s-au pomenit la închisoare, în seifuri străine, departe de stăpânul lor cel preaiubit. S-au mai întors ei înapoi? Nu s-au mai întors. Păi de ce? Nu pentru că nu ştiu drumul spre casă, ci pentru că omul rău i-a încuiat strâns-strâns, cu un cifru nebănuit de complicat şi pe urmă i-a trimis la muncă în Elveţia. Oameni răi!
Câţi bani n-am văzut noi să ne plece de sub nas? O groază. Am auzit cazuri de bani care au sărit în seifuri străine fără măcar să mai pună vreo întrebare. Cea mai proastă bancnotă posibil este bancnota care nu întreabă mai întâi "cine eşti tu, măi berbecule?", dar câte bancnote d-astea n-am văzut! Şi dacă nu le-am fi explicat! Şi dacă nu le-am fi spus! De fiecare dată, înainte să-mi las banii afară, la joacă, le-am zis: "Fiţi cu băgare de seamă, că vine vreun străin la voi şi vă promite bomboane dacă vă duceţi cu el, dar voi să ziceţi «nu, nenea, nu venim cu dumneavoastră»". Eu am zis, eu am auzit.
Au fost şi cazuri de bani care au profitat de inexplicabila fascinaţie a reclamei asupra omului şi i-au zis să doarmă liniştit, că lucrează ei şi omul s-a culcat şi ei au fugit cu altul. Şi s-a trezit omul a doua zi şi a întrebat "unde sunt banii mei?". "Care bani?" "Banii mei" "Nu mai sunt" "Cum nu mai sunt?" "Au fugeat" (sic!). "Uf, bine măcar c-am dormit bine", zice omul consolându-se cu un somn bun.
D-asta zic. Să ne lăsăm banii să se ducă să se joace în faţa blocului, să se relaxeze la soare, urmând ca noi să facem toate acele lucruri necesare pentru întreţinerea lor. Banii sunt vulnerabili şi naivi. Sunt ca nişte veveriţe (adică sperioşi). Nu vrei să faci gesturi largi şi bruşte ca să nu se sperie de tine şi să fugă. Banii, vorba cântecului, sunt ca femeile: "Ne mănâncă zilele". Dar, despre asta, în cursul următor de Economia Finanţelor.
Numai ce-am văzut o reclamă care promite că să stau liniştită cu pensia mea, că totul e sub control, că banii mei lucrează pentru mine: "Banii sunt ai tăi şi lucrează pentru tine" (ING). Hmmm... nu ştiu despre tine, dar eu, când aud că banii mei lucrează pentru mine mă apucă aşa o panică. Sincer, prefer să am control sută la sută asupra banilor mei, motiv pentru care am zis să-mi trimit banii în concediu să se relaxeze, urmând ca eu să lucrez pentru ei, nu ei pentru mine.
Paranteză: lucrul acesta a fost confirmat pentru prima oară de comedianul Jerry Seinfeld, care a recunoscut onest că preferă să-şi lase banii să se relaxeze, urmând ca el să facă tot lucrul. Am închis paranteza. Of cors, mai hors! Cine ar putea să stea liniştit acasă, ştiindu-şi banii trimişi la lucru? Dacă li se face rău banilor? Dacă nu vin la serviciu şi-şi pierd jobul? Dacă-şi iau lumea-n cap şi pleacă? Neobişnuiţi cu lumea asta rea în care trăim, te pomeneşti că se lasă păcăliţi de primul străin care le iese-n cale cu un diplomat fancy, promiţându-le acadele dacă sar la el în geantă? Că doar s-au întâmplat cazuri de bani proşti, fără discernământ, care s-au lăsat păcăliţi de oamenii răi şi s-au pomenit la închisoare, în seifuri străine, departe de stăpânul lor cel preaiubit. S-au mai întors ei înapoi? Nu s-au mai întors. Păi de ce? Nu pentru că nu ştiu drumul spre casă, ci pentru că omul rău i-a încuiat strâns-strâns, cu un cifru nebănuit de complicat şi pe urmă i-a trimis la muncă în Elveţia. Oameni răi!
Câţi bani n-am văzut noi să ne plece de sub nas? O groază. Am auzit cazuri de bani care au sărit în seifuri străine fără măcar să mai pună vreo întrebare. Cea mai proastă bancnotă posibil este bancnota care nu întreabă mai întâi "cine eşti tu, măi berbecule?", dar câte bancnote d-astea n-am văzut! Şi dacă nu le-am fi explicat! Şi dacă nu le-am fi spus! De fiecare dată, înainte să-mi las banii afară, la joacă, le-am zis: "Fiţi cu băgare de seamă, că vine vreun străin la voi şi vă promite bomboane dacă vă duceţi cu el, dar voi să ziceţi «nu, nenea, nu venim cu dumneavoastră»". Eu am zis, eu am auzit.
Au fost şi cazuri de bani care au profitat de inexplicabila fascinaţie a reclamei asupra omului şi i-au zis să doarmă liniştit, că lucrează ei şi omul s-a culcat şi ei au fugit cu altul. Şi s-a trezit omul a doua zi şi a întrebat "unde sunt banii mei?". "Care bani?" "Banii mei" "Nu mai sunt" "Cum nu mai sunt?" "Au fugeat" (sic!). "Uf, bine măcar c-am dormit bine", zice omul consolându-se cu un somn bun.
D-asta zic. Să ne lăsăm banii să se ducă să se joace în faţa blocului, să se relaxeze la soare, urmând ca noi să facem toate acele lucruri necesare pentru întreţinerea lor. Banii sunt vulnerabili şi naivi. Sunt ca nişte veveriţe (adică sperioşi). Nu vrei să faci gesturi largi şi bruşte ca să nu se sperie de tine şi să fugă. Banii, vorba cântecului, sunt ca femeile: "Ne mănâncă zilele". Dar, despre asta, în cursul următor de Economia Finanţelor.
Citește pe Antena3.ro
